Special: Q&A Partenere pentru Mike şi Dave
În luna noiembrie, OdeonFilm lansează filmul Partenere pentru Mike şi Dave la începutul lunii noiembrie şi ne oferă ocazia să citim un interviu cu adevăraţii Mike şi Dave, a căror poveste amuzantă a inspirat comedia cu Zac Efron şi Adam DeVine.
O poză cu Mike şi Dave Stangle a fost în topul anunţurilor pe Craiglist, când cei doi fraţi au postat-o în februarie 2013. Poza îi arată pe cei doi ca nişte centauri cu arcuri şi suliţe, iar ca fundal aveau constituţia americană. De fapt, cei doi îşi căutau partenere pentru nunta verişoarei lor.
Anunţul a devenit viral în câteva ore, iar povestea a ajuns de pe internet în media din toata lumea. Cei doi au estimat că există o şansă de 85% ca povestea lor să devină film, aşa că au spus de la bun început că refuză ca Ashton Kutcher să îl joace pe unul din ei.
Povestea lor a devent întradevăr film – Partenere pentru Mike şi Dave – şi Kutcher nu apare în distribuţie. În film, Mike (Adam DeVine) şi Dave (Zac Efron) sunt tot fraţi şi sunt ameninţaţi de familia lor să renunţe la stilul lor petrecăreţ înainte de nunta surorii lor şi săîşi găsească partenere respectabile pentru eveniment. Dar, fetele pe care ajung să le aleagă, jucate de Anna Kendrick şi Aubrey Plaza nu sunt atât de cuminţi pe cât par. Aşa cum explică şi fraţii Stangle, s-au folosit câteva licenţe artistice pentru a transforma filmul în comedia verii.
Cum a început totul? Chiar v-a spus familia să nu distrugeţi nunta?
Mike: Filmul a fost destul de aproape de adevăr, până când au ajuns în Hawaii. Acea parte nu a avut loc. Motivele au fost în esenţă aceleaşi. Era vorba de verişoara noastră, nu de soră, dar ea ne-a spus că trebuie să venim însosiţi, ca să nu ne dăm la prietenele ei, care sunt toate de vârsta noastră şi au crescut în aceeaşi zonă. Voia să avem partenere ca să ne ţină departe de probleme şi ne-am gândit că Craiglist ar fi o idee amuzantă. Nu cred că am luat în serios ideea, până când nu a scăpat de sub control. Atunci am zis că e o idee genială.
Cum a scăpat de sub control?
Dave: A devenit internaţional. Am fost la Australian Today Show. Primeam e-mailuri de la oameni din tot felul de ţări. Nu ştiu de ce a devenit atât de popular, dar a avut un efect de bulgăre; cu cât prietenii noştri şi oamenii vorbeau mai mult despre asta, cu atât creştea mai mult.
Poate au fost pozele cu centaurii.
Mike: Tuturor le place un centaur.
S-a dezvolat foarte repede într-o premisă pentru un film. A durat cam jumătate de an?
Dave: Chiar mai puţin de atât. Am început să vorbim despre asta, pentru că avea o poveste bună şi ştiam că pe măsură ce trece timpul, avem o şansă mai mare să o transformăm în ceva. Au fost multe părţi interesate (să facă filmul) şi noi nu credeam că va deveni realitate, dar am zis să vedem cât de departe putem merge. Am crezut că e doar un vis şi s-a dovedit că ne-am înşelat, dar nu voiam să ne entuziasmăm prea tare. Ne-am întâlnit cu zeci de echipe de scenarişti. Am avut convorbiri telefonice de 20 de minute. Apoi am vorbit cu Andrew Jay Cohen şi Brendan O’Brien, care au scris până la urmă filmul. Am stat la telefon cu ei ore întregi. Înţelegeau că poate deveni un film bun şi parcă vorbeau pe limba noastră.
Cât de mult v-aţi implicat în alegerea actorilor?
Mike: Din nou, credeam că e doar un vis şi cu fiecare piesă care se lega, devenea mai bun şi mai bun. Scenariştii aveau nişte actori în minte când au scris scenariul. Mai întai, Zac Efron a acceptat şi am fost amândoi încântaţi. Apoi au venit şi Adam şi Anna. Am uitat ordinea exactă, dar totul mergea din ce în ce mai bine şi de necrezut, pe măsură ce se alegeau actorii. Nu am avut un rol prea mare în alegerea lor, dar eram foarte încântaţi.
Dave: A fost amuzat să urmărim tot procesul. La un moment dat, Zac fusese ales, dar Adam încă nu şi chiar se lupta pentru rol. Făcea un show de stand-up în Boston şi, brusc, a apărut un filmuleţ cu el care făcea tot publicul să ţipe „Mike şi Dave!”, în continuu. A trimis clipul la Fox pentru a-i convinge. Am văzut şi noi clipul cu toţi oamenii aceia care strigau numele noastre şi nu ştiam de ce. A fost o nebunie.
Cum a fost când aţi văzut filmul şi cum v-au portretizat pe voi doi?
Mike: Ne-am distrat şi nu într-un mod narcisist. Filmul a fost bine făcut şi a capturat tot ce a fost mai amuzant din acel anunţ pe Craiglist şi toată situaţia ridicolă în care am ajuns eu şi Dave, o scuză legitimă pentru a merge la sute de întâlniri duble. Totul a fost transpus bine în dialoguri şi s-a văzut că s-au distrat. Bineînţeles, este puţin exagerat, dar a fost amuzant să ne dăm seama că toate ni s-au întâmplat nouă. Filmul prezintă o variantă mai frumoasă a noastra.
Dave: Au capturat foarte bine personajele noastre, ceea ce ne-a plăcut. Toţi cei care ne cunosc, când vor vedea filmul, vor şti că exact aşa suntem noi. Unul din cele mai mişto lucruri a fost că actorii şi regizorul au dat importanţă numelui de familie. Stangle apare în tot filmul şi făceau şi glume pe seama asta. Comunică prin semne, formând litera S cu mâinile. A fost foarte distractiv să vedem cum, aproape două ore, au sărbătorit numele nostru, care nu e deloc comun. O să fie amuzant de văzut. Tatăl nostru va fi foarte încântat.
În anunţul original aţi promis bani pentru drepturile de ecranizare. Aţi plătit partenerele?
Dave: Aici am greşit. Am scăpat prin noroc, pentru că, până la urmă, nu am mers cu partenere de pe Craiglist. Totul a scăpat de sub control.
Aţi mers la întâlniri cu fete care au răspuns anunţului. Au fost atât de nebune pe cât par în film?
Dave: Da. Au fost mii de fete care ne-au trimis e-mailuri în prima săptămână. Am făcut ceea ce orice fraţi la 20 de ani ar fi făcut; le-am ales pe cele mai frumoase, cele mai interesante şi am mers la întâlniri duble cu ele. Apoi, pe măsură ce devenea mai popular, am început să primim e-mailuri ciudate… Ajungeam seara acasă, ne uitam în inbox şi ne gândeam „Cu cine ieşim să ne distrăm?”. A creat dependenţă şi în momentul acela a început cu adevărat povestea. Până la urmă, nu am mers la nuntă cu fete de pe Craiglist, pentru că nu voiam să stricăm nunta şi să distragem atenţia de la mireasă. Dar tot ce se vede în personajele jucate de Aubrey şi Anna în ultima parte a filmului, a fost ceea ce am experimentat noi în acele întâlniri duble.
A existat o nebună printre nebune?
Mike: Au fost câteva poveşti nebuneşti. Dave şi cu mine am căzut de acord asupra câtorva. Când totul devenea deja foarte caraghios, am început să vorbim cu Andrew şi Brendan prin mail. Mergeam la întâlniri ciudate şi le-am şi trimis un filmuleţ la trei dimineaţa cu o fată care sărea de la balcon în braţele noastre. Asta chiar s-a întâmplat. Primeau mesajele noastre şi le includeau în scenariu.
Sigur acesta a fost punctul în care v-aţi întrebat dacă nu mergeţi prea departe. Sau dacă drumul cel mai nebunesc, era drumul cel mai rapid.
Mike: Cred că ştiam cu toţii că nu avea să fie calea cea mai rapidă. Ne distram de minune. La un anume moment, nu mai era vorba de fetele de la întâlniri. Era despre sabotarea fratelui tău care ieşise cu fata cea frumoasă.
Cum a decurs nunta până la urmă?
Dave: A fost perfect, aşa cum trebuia să fie. Cred că mulţi se uitau la noi. Suntem dintr-un oraş foarte mic şi ziarele locale scriseseră despre noi şi numai despre asta vorbea lumea, ceea ce noi nu voiam. Voiam ca toţi să vorbească despre verişoara noastră. Era ziua ei, nu a noastră. Eram foarte agitaţi în legătură cu acest fapt şi am fost foarte discreţi. Ne-am comportat elegant până la final şi totul a fost bine.
Ce s-a întâmplat la final.
Mike: Am fost civilizaţi. Ne-am simţit bine şi ne-a ajutat şi familia, care a luat atenţia de pe noi. A mers exact cum ar fi trebuit, dacă nu s-ar fi întâmplat nimic nebunesc.
Interviul a fost luat de Joe Utichi (www.joeutichi.com).