Review: Planet of the Apes (2001)

     Si am ajuns la a doua zi din Week of the Apes. De data aceasta o sa va vorbesc despre Planet of the Apes din 2001, regizat de Tim Burton. Dupa succesul filmelor din anii ’60-’70, franciza a pierdut din avant, mai ales cu aparitia altor SF-uri precum Star Wars. Primul film a ramas in istoria cinematografiei ca un clasic, dar noile generatii nu stiau despre acesta si nici despre celelalte, asa ca, in 2001, s-a lansat un remake ce trebuia sa revitalizeze franciza si sa porneasca o noua serie de filme.

     Fiind un remake, povestea e foarte asemanatoare cu cea originala: un astronaut se prabuseste pe o planeta dominata de primate si unde oamenii sunt priviti ca niste animale daunatoare, desi arata semne de inteligenta si pot vorbi (spre deosebire de original, unde tocmai faptul ca erau muti si traiau ca niste salbatici determina maimutele sa ii priveasca de sus). Astronautul Leo (Mark Wahlberg) este ajutat de cimpanzeul Ari (Helena Bonham Carter) si scapa alaturi de alti oameni din orasul primatelor, pornind in cautarea navei sale. Villain-ul acestui film este generalul Thade (Tim Roth), care uraste oamenii si vrea sa ii extermine pe toti. In rest, scenariul este destul de ciudat, povestea se misca destul de fortat si nu de la sine, astfel ca niciodata nu intelegi adevaratele motivatii ale personajelor. De ce uraste Thade oamenii? De ce Ari considera ca oamenii merita tratati ca niste egali? Actorii se descurca binisor, desi unii sunt pusi degeaba in acest film (de exemplu personajul lui Paul Giamatti care isi serveste rolul la inceput, apoi apare tot restul filmului fara sa faca ceva). Spre deosebire de filmul original, unde exista o comunitate stiintifica ce avea ca scop studiul oamenilor si clasele sociale erau impartite intre tipurile de primate (cimpanzeii erau clasa de mijloc, oamenii de stiinta, gorilele erau soldatii, iar orangutanii erau conducatorii), aici societatea este una medievala. Maimutele sunt conduse de un Senat, au un oras in stilul castelelor din Evul Mediu (seamana foarte mult cu Mont Saint-Michel), iar nivelul lor tehnologic este tot specific acestui timp. De laudat este faptul ca se studiaza mai in amanunt societatea maimutelor si putem vedea diferitele clase, cum arata o casa si ce se intampla in timpul unor evenimente sociale. Punctul forte al acestui film il reprezinta insa machiajul si costumele; extrem de bine realizate, permit gesturi si miscari ale fetei pe care costumele din vechiul film nu le puteau face. Si la capitolul muzica filmul se descurca bine, avand parte de o coloana sonora care se potriveste foarte bine cu actiunea, chiar daca ce se intampla nu are intotdeauna sens. Efectele speciale sunt destul de bune, desi in perioada aceea existau alte filme care aveau efecte mai bune.

     Chiar daca vizual este foarte bine realizat, povestea nu e intotdeauna clara, personajele nu sunt complexe si incercarile de a aduce omagii vechiului film sunt slabe (ex: replici spuse de un om in original sunt spuse acum de o maimuta si se pierde astfel impactul). Un alt punct slab este introducerea unui triunghi amoros intre Leo, Ari si o femeie umana, lucru care nu are nici un sens si duce la niste momente ciudate si nepotrivite in film.

     In final filmul primeste din partea mea un 6.5. Nu e extrem de prost, dar din seria filmelor Planet of the Apes, e cel mai slab. Si nu uitati, pe 11 iulie apare Dawn of the Planet of the Apes, distribuit de OdeonFilm.

Leave a Reply

Your email address will not be published.