Review: Zeii Egiptului

Datorita sau din cauza filmelor de Oscar ce ajung cu intarziere la noi, dar si pentru ca… Deadpool, ciudata luna februarie, in care se lanseaza filmele “incerte”, a fost atipica. Nu vorbim de rau Zeii Egiptului, dar acesta e filmul care ne aduce aminte de ce nu se lanseaza blockbustere in perioada asta. De la regizorul care ne-a adus The Crow, I,Robot si Knowing, dupa 7 ani de pauza vine Zeii Egiptului, o calatorie magica in tinutul uitat de timp al Egiptului Antic, condus de maretii zei, britanici evident.

Cand Ra (Geoffrey Rush) a creat lumea, a impartit-o inre cei doi fii ai sai: Osiris (Bryan Brown) a primit tinuturile fertile de langa Nil, iar Set (Gerard Butler) deserturile aspre. Cand Set il asasineaza pe fratele sau pentru a prelua puterea, Horus (Nikolaj Coster-Waldau), fiul celui din urma, incearca sa lupte, dar pierde si este exilat. Soarta lumii cade in mainile muritorului Bek (Brenton Thwaites), care trebuie sa il ajute pe Horus sa il invinga pe unchiul sau. Povestea si scenariul sunt cele mai interesante elemente la acest film, nu pentru ca ar fi deosebite, dar readuc aminte de filmele de aventura vechi, precum Conan sau serialele Hercule si Xena. Cred ca, fara sa vrea, Zeii Egiptului are un factor de nostalgie, pe care nu l-a exploatat asa cum trebuia. Alex Proyas nu are un portofoliu prea stufos, iar cele trei filme mari de care aminteam mai sus, numai happy si colorate nu sunt. Nu stiu daca a fost alegerea potrivita, dar a facut o treaba acceptabila, lucrand cu ce a avut la indemana. Replicile nu sunt prea memorabile, dar calatoria in sine este magica si entertaining.

Punctul sensibil al filmului sunt actorii, unii jucand bine, altii dezamagind putin, dar toti albi. Da, a iesit un mare scandal pe tema asta, ca zeii egipteni sunt jucati de britanici si un danez pierdut pe acolo. Il avem pe Nikolaj, cunoscut ca Jaime Lannister din Game of Thrones, in rolul principal, un Horus chior de un ochi si badass. Speram ca dupa marele serial, se va lansa si el mai bine, dar nu prea a avut noroc. Joaca bine rolul eroului ciuntit (in GoT ciung, aici chior), dar speram la ceva mai puternic din partea lui. Butler se simte cel mai bine in pielea personajului sau, mai ales ca e un fel de Leonidas gone rogue si se vede ca omul stie sa joace roluri de actiune, iar Zeii Egiptului ii dau ocazia sa joace si un villain. Despre Brenton, care il joaca pe tanarul Bek, nu prea e nimic de spus, nu e actor de roluri principale, dar pare sincer si se ia in serios, asa ca ii urez roluri mai serioase, in care poate se descurca mai bine. Il vedem  si pe Chadwick Boseman, viitorul Black Panther in Captain America: Civil War, jucandu-l pe Toth, un zeu cam sictirit si arogant, dar amuzant in felul lui. Marea surpriza este Geoffrey Rush, care nu stiu ce cauta in acest film. Piratii din Caraibe a avut buget adevarat si a fost fun (primul in special), dar sa joci in orice productie de genul asta, nu e de nivelul lui.

Sunt de apreciat conceptele si ideile folosite in film. De la legendele zeilor egipteni si pana la lucruri simbolice, precum primul faraon muritor. Mereu am fost pasionat de Egiptul Antic si chiar daca Zeii Egiptului nu face dreptate acestei parti a istoriei umanitatii, incearca sa o faca atractiva.

Efectele speciale sunt punctul slab al filmului, dar depinde din ce unghi privesti. Nu, nu din ce parte a salii vezi filmul, ci cum apreciezi productia. Zeii Egiptului e clar un B movie, care se vrea AAA si cam aici e buba. Uneori se vede ca filmul stie ca nu e Jurassic World sau Star Wars si e distractiv, dar alteori se ia prea in serios, folosind mult prea mult CGI ieftin, a la SyFy si te pierde. Spuneam ca aduce aminte de vechile filme de aventuri, pentru ca e vorba de o calatorie magica, lupte cu monstri si multe personaje tipar: razboinicul, femeia fatala, hotul, the bad guy, the wise guy etc.

In final, Zeii Egiptului este un film entertaining. Nu e vreo capodopera, nu e nici foarte slab si daca nu ai asteptari de la el, apreciezi intentia si traiesti momentul, te vei distra asa cum trebuie.