Review: Southpaw

SouthpawBoxul revine pe marile ecrane odata cu Southpaw, film ce realizeaza trei lucruri importante. Readuce in atentia publicului filmele cu box, filme care nu au disparut in ultimii ani, dar nu s-au ridicat la inaltimea clasicelor precum Rocky sau Raging Bull. Povestea filmului urmareste decaderea si revenirea lui Billy Hope, jucat fenomenal de Jake Gyllenhaal, care ne arata inca o data cat de bun actor este. Southpaw reprezinta si revenirea pe scena muzicala a lui Eminem (ascuns pana acum prin strafundurile industriei muzicale). Un film mai bun decat pare, cu ceva sanse la niste premii.

Boxerul Billy Hope (Jake Gyllenhaal) pare ca le are pe toate: o cariera impresionanta, o sotie frumoasa si iubitoare (Rachel McAdams), o fiica adorabila (Oona Laurence) si un stil de viata luxos. Insa cand tragedia ii loveste familia, iar managerul si prietenul si managerul lui de-o viata (50 Cent) il paraseste, Hope ajunge in cea mai grea situatie din viata sa. In acel moment, ii cere ajutorul unui salvator improbabil, de la o sala de gimnastica de cartier: Tick Willis (Forest Whitaker), un luptator pensionat, care acum ii antreneaza pe cei mai duri boxeri amatori din oras. Cu viitorul sau depinzand de indrumarea si tenacitatea lui Tick, Billy intra in cea mai grea lupta a vietii sale, in vreme ce se straduieste din rasputeri sa fie iertat si sa recastige increderea celor pe care ii iubeste. Scenariul este unul destul de cliseic. Eroul in plina glorie trece printr-o tragedie, decade, toate axele vietii sale se destrama si acesta trebuie sa lupte pentru a reveni in top atat in ochii publicului, cat si in ochii celor apropiati. Desi cliseica, povestea din Southpaw nu deranjeaza si nu te distrage de la ceea ce conteaza cu adevarat, jocul actoricesc.

SouthpawDupa Nightcrawler, Jake Gyllenhaal ne-a demonstrat fara urma de indoiala ca este un actor desavarsit, iar in Southpaw continua acest trend. Billy Hope trece prin foarte multe extreme in povestea sa, iar JakeĀ  ne face sa ne pese de personajul sau in fiecare moment. Fie ca e vorba de succes, de tragedie si drama sau de momentele pline de adrenalina, actorul face o performanta demna de cateva nominalizari. Trebuie mentionata si transformarea sa fizica, de la firavul Lou, la atleticul Billy. Maureen (Rachel McAdams) are un rol important pentru evolutia eroului nostru, dar nu are o prezenta atat de mare incat sa pot spune ceva clar despre ea. Isi face treaba si cam atat. 50 cent este perfect pentru rolul sau de manager smecher, care urmareste banii. Oona Laurence o joaca pe Leila, fiica lui Hope, o fetita aruncata in mijlocul unei drame puternice. Efectele tragediei ii afecteaza si pe Leila si pe Billy, iar cei doi actori au niste scene foarte reusite impreuna, in care talentul amandurora straluceste. Oona are potential, deci sa ramanem cu ochii pe ea, in viitor. Surpriza, daca se poate spune asa, vine din partea lui Forest Whitaker, care il joaca pe antrenorul lui Billy. Din pacate, personajul sau este destul de fad, cu replici uneori stupide, al carui rol putea fi jucat de oricine altcineva.

Southpaw

In afara de actori, ale doua elemente ies in evidenta la Southpaw. Scenele de lupta, adica meciurile de box, sunt extrem de bine realizate. La fiecare lupta esti captivat si traiesti cu adevarat senzatia unui meci de box important, chiar daca personajele sunt fictive. La lupta finala (da, spoiler, e o lupta finala…) ai aceleasi reactii pe care le are si publicul din film, de la buhuu, la yey si pana la aplauze (dar trebuie sa ne abtinem, ca doar e o sala de cinema, nu Madison Square Garden). Cealalta latura care ridica filmul este muzica. Exista o tema principala, compusa de James Horner, dar este muzica hip-hop si rap, potrivita perfect personajelor si atmosferei filmului, care iese in evidenta. Eminem, 50 cent si alti artisti au participat la coloana sonora a filmului. A nu se intelege ca Southpaw nu are defecte. Pe langa cateva personaje sterse, filmul este si putin cam lung, iar montajul clasic de antrenament din filmele sportive, nu este atat de awesome pe cat ne-am astepta.

Southpaw este un film mai bun decat pare. O poveste cliseica, ridicata de jocul actoricesc, de muzica si de realismul meciurilor de box. Din partea mea, primeste un 8 si o recomandare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *