Review: Pan: Aventuri in Tara de Nicaieri

Peter Pan se intoarce pe marile ecrane dupa 12 ani de la ultimul film cu acest personaj (Peter Pan din 2003). Regizorul este Joe Wright, cunoscut pentru  Pride & Prejudice sau Atonement si, mai recent, Anna Karenina. Pan se vrea a fi un origin story pentru personajele din Neverland: de la tanarul erou, pana la Hook, Tiger Lily si Tinkerbell, dar nu se bazeaza pe operele lui J.M. Barrie, asa ca totul este inventat. A functionat imaginatia creatorilor? In unele parti da, in altele nu prea, dar sa vedem care si cum.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, dintr-un orfelinat din Londra incep sa dispara copii. Unul din ei, Peter (Levi Miller), vrea sa descopere unde dispar prietenii sai si descopera ca acestia sunt rapiti de pirati, care calatoresc pe corabie zburatoare. Corabia ajunge in Neverland, unde capitanul Blackbeard (Hugh Jackman) ii foloseste pe copii pentru a gasi pixium (praf de zane). In minele de pixium, Peter il intalneste pe James Hook (Garett Hedlund), iar impreuna incearca sa fuga si sa ajunga la indigeni insulei Neverland, care ii pot ajuta sa scape. Tiger Lily (Rooney Mara), printesa tribului, ii dezvaluie insa lui Peter, ca are un destin maret, pe care trebuie sa si-l asume.

Pan are o poveste destul de cliseica, dar este presarat cu foarte mult umor si foarte multa culoare. Cel mai mult surprinde Hugh Jackman, care apare aici in locul lui Johnny Depp, in rolul piratului colorat si ciudat. Nu este genul de rol in care te-ai astepta sa il vezi, dar se descurca si el cum poate. Din pacate, maretul pirat Blackbeard nu este atat de infricosator pe cat ar putea fi si asta din cauza ca filmul este facut cu predilectie pentru copii. Cand cel mai temut pirat din istorie face glume mai bune decat personajul secundar special dedicat acestui rol (Mr. Smee), atunci e clar ca e o mica problema undeva. Fiind un origin story, se petrece inainte de actiunea cunoscutei povesti si ofera cateva hint-uri destul de bune la viitorul personajelor si lumii (Mr. Smee, deja mentionat, crocodilii uriasi, Tinkerbell si altele). Ar mai fi de mentionat si Hook, reprezentat aici ca un fel de Indiana Jones texan in devenire, putin atipic personajului cu mustata neagra si carlig pe care il stim. Din pacate, Pan nu se atinge prea mult de povestea originala, asa ca nu va asteptati ca personajele sa devina cu adevarat ceea ce se promite (mult foreshadowing si cam atat). Ceea ce are insa filmul, este umor. Se rade din plin si des, iar asta te face sa mai uiti de povestea extrem de previzibila.

De laudat sunt efectele speciale, costumele si muzica. Neverland este cu adevarat magic, colorat si cu peisaje superbe, iar creaturile care il impanzesc sunt, daca nu diverse, frumos create. Totul este extravagant in aceasta lume: piratii, indigenii (damn, sunt indieni, ce sa ne mai ascundem), padurile si lacurile. Nici universul Marvel nu are atatea culori pe cate are Pan. Poate fi un lucru bun, mai ales pentru copii. Exista insa si un exces de CGI, iar asta dauneaza, mai ales cand Peter care zboara este creat pe calculator. Muzica, desi nu memorabila, completeaza perfect atmosfera filmului, iar de acest detaliu s-a ocupat John Powell (care are la activ cel putin la fel de multe animatii pe cat are filme).

Din pacate, un film nu poate fi ridicat doar de efecte speciale si glume, iar povestea slaba, lipsa unei legaturi reale cu povestea originala si personajele slab conturate, fac din Pan un film de nota 7.5.