Review: Jurassic World

Parcul copilariei noastre s-a intors, mai mare, mai modern si cu mai multi dinozauri. Jurassic World este un urmas demn al capodoperei lui Spielberg din 1993, Jurassic Park. Trailerele nu au aratat mai mult decat trebuia, iar asta face din film o surpriza cu adevarat placuta. Un omagiu adus filmelor din seria veche, cu propriile sale parti originale, Jurassic World deschide din nou portile catre lumea pierduta a dinozaurilor.

La 22 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, parcul de distractii imaginat de John Hammond este acum perfect functional si extrem de popular. Insa popularitatea este ceva statistic, iar graficele arata ca o data la cativa ani, parcul trebuie sa vina cu ceva nou, “ceva mai mare, cu mai multi colti, ceva cool”, iar acesta e Indominus Rex, o combinatie genetica intre mai multe tipuri de dinozauri si animale, un dinozaur cum nu s-a mai vazut pana acum. Insa, ca de obicei, oamenii subestimeaza uriasele reptile si haosul se dezlantuie cand creatia lor scapa in parc. Astfel, Claire, managerul de operatiuni al parcului si Owen Grady, un fost puscas marin, expert in raptori, trebuie sa opreasca monstrul si sa ii salveze pe cei doi nepoti ai lui Claire, Zach si Gray Mitchell, veniti in vizita. Povestea este inspirata foarte mult din primul film, in incercarea de a reacrea magia filmului lui Spielberg si pot spune ca reuseste. Celelalte doua filme din franciza erau atat de concentrate pe a crea dinozauri CGI cat mai infioratori, incat au uitat ca Jurassic Park ar trebuie sa fie un parc de distractii. De la insula Nublar, la poarta originalasi pana la doctorul din laboratorul genetic, Jurassic World este varianta reusita a ceea ce trebuia sa fie Jurassic Park (vorbind in termeni de parc de distractii, nu cinematografic). Cum actiunea se petrece undeva mai in viitor, vedem si tehnologii noi, precum gyrosfera, dar SF-ul acestui film vine de la dinozauri, nu de la cine stie ce masinarii futuristice.

Chriss Pratt (cunoscut pentru Guardians of the Galaxy), ca personaj principal din Jurassic World, face un rol foarte bun. Cu o atitudine care combina stilul glumet al lui Star Lord si seriozitatea, Owen Grady este perfect potrivit situatiei. Fost puscas marin, inteligent si cu abilitatea de a intelege si empatiza cu dinozaurii, in special raptorii sai, Owen este solutia perfecta pentru problema din acest film, iar Pratt il portretizeaza asa cum trebuie, aratandu-ne cat de bine se descurca in astfel de roluri. Personajul feminin, Claire, este jucat de Bryce Dallas Howard, care o face o treaba buna cu un personaj destul de stereotipic, insa fara sa deranjeze.  Cei doi nepoti ai lui Claire, sunt jucati de Nick Robinson si Ty Simpkins si aduc putin aminte de copii din primul film, facand si legatura mai usoara pentru spectatorii tineri. Suprizele placute ale acestui film sunt B. D. Wong, ce se intoarce in rolul doctorului Wu (a aparut si in primul film), geneticianul care gaseste metoda de a crea dinozaurii si Vincent D’Onofrio, in rolul villanului uman clasic si stereotipic, dar care ajuta totusi la evolutia lui Owen Grady.

Insa celelalte personaje, extrem de importante, sunt dinozaurii, fara de care Jurassic World nu ar exista. Daca Spielberg ne-a aratat, prin Jurassic Park, cat de grandiosi, dar si periculosi sunt dinozaurii, regizorul aproape debutant, Colin Trevorrow, ne readuce aminte acest fapt, dar si ca joaca de-a Dumnezeu poate avea consecinte grave, iar natura stie intotdeauna mai bine. Ceea ce mi-a placut insa la Jurassic World, a fost ca, pe langa blandetea unora din dinozauri, dar si pericolul altora, ajungi sa simpatizezi tocmai cu cei din urma. Bestiile care ne dadeau cosmaruri in primul film, ajung acum sa reprezinte un element vital in povestea filmului si sa fie legati de Owen, intr-un fel nemaivazut pana acum in aceasta franciza. Faptul ca acesti dinozauri nu sunt doar creatiile unui laborator, ci niste fiinte care asimileaza ceea ce vad in jur, unele fiind mai mult ajutate de inteligenta decat altele, este o tema pregnanta in Jurassic World. Fie ca vorbim de oamenii din parc, de noul si fiorosul Indominus Rex, de raptorii lui Owen sau de ceilalti dinozauri din parc, toti sunt afectati de consecinte. Actiunea din film este superb realizata, intr-un ritm constant si bine calculat, iar finalul este uimitor. Singurul hint pe care il dau este “Dinovengers”.

Pentru ca tot vorbeam de dinozauri, modul in care acestia sunt creati este deosebit. Printr-o imbinare inteligenta intre CGI-ul de inalta calitate si animatronicele clasice (ca in primul film), Jurassic World face din dinozauri niste fiinte palpabile, grandioase si fantastice, avand pe tot parcursul filmlui dorinta de a ajunge mai repede intr-un astfel de parc. Daca unele trailere aveau CGI slab, nu va faceti griji, produsul final este superb. Raptorii, dinozaurii uriasi, ce zburatori si chiar si cei subacvatici sunt extrem de bine realizati, cu detalii amanuntite, de la culori pe spate, la zgarieturile de pe gheare si pana la pupilele ochilor. Dar nu numai dinozaurii sunt bine realizati, ci si parcul. Cadrele largi in care vedem intregul parc, cu tema muzicala in fundal, iti dau o senzatie greu de descris in cuvinte. Iar daca tot am ajuns la muzica, trebuie sa il laud pe Michael Giacchino. In ultima vreme a devenit din ce in ce mai bun si este prezent in din ce in ce mai mult filme mari, iar faptul ca reuseste sa il suplineasca pe maestrul John Williams in Jurassic World, este un mare punct pentru el. Asa cum Jurassic World continua Jurassic Park (parcurile in sine, nu filmele) si il extinde, pastrand atmosfera originala, asa si muzica lui Giacchino continua si se dezvolta pe compozitia lui Williams. Ce mi-a placut foarte mult la opera lui Giacchino, este ca se foloseste de cunoscuta tema a lui Williams, dar nu abuzeaza de ea si o utilizeaza atunci cand trebuie, adaugand propria originalitate filmului.

In final, Jurassic World primeste din partea mea un 9 cu mari felicitari. Cu greu se va ridica vreodata un film din aceasta franciza la inaltimea primului film, dar Jurassic World intelege ce a fost bine si ce a fost rau si incearca sa se apropie de farmecul lui Jurassic Park, asa cum celelalte filme nu au facut-o. Iar pentru efectul maxim recomand vizionarea in IMAX, pentru ca un dinozaur urias nu poate fi vazut bine decat pe un ecran urias. Filmul va asteapta in cinema, distribuit de Ro Image.