Review: Jocul lui Ender
Pentru cei care nu stiu, Jocul lui Ender este o carte SF scrisa de Orson Scott Card, aparuta in 1985. O carte care desi are ca fundal razboiul dintre oameni si o rasa extraterestra, se concentreaza pe emotiile si psihicul celor care lupta si pe consecintele pe care le poate avea un razboi, nu doar asupra unei natiuni sau rase, ci asupra individului.
Inainte sa vorbesc despre filmul Jocul lui Ender, o sa va prezint putin din poveste ca sa intelegeti despre ce e vorba de fapt. Dupa un razboi cu Formicii, o rasa extraterestra asemanatoare cu niste insecte, omenirea este aproape distrusa, dar castiga si incearca sa isi revina. Cum oamenii au descoperit ca nu mai sunt singuri in univers, un prim pas catre revenire este crearea Flotei Internationale, care are ca scop recrutarea si pregatirea tinerilor (copiilor practic) pentru a lupta intr-un posibil nou razboi cu Formicii. Unul dintre acesti tineri este Ender Wiggin (Asa Butterfield), un copil tert (intr-o lume in care maximul de copii era 2), un copil crescut si creat pentru a deveni salvatorul umanitatii sau cel putin asa spera colonelul Graff (Harrison Ford). Evolutia lui Ender si raspunsul la intrebarea “va supravietui omenirea?” urmeaza sa le aflati cand veti vedea filmul.
Am citit cartea mai demult, intradevar, dar nu este genul de carte care sa o uiti atat de usor. Filmul respecta cartea in mare parte, in mai mare parte decat alte filme oricum. Sunt cateva povesti secundare care au fost eliminate, povesti foarte interesante de altfel, cum ar fi evolutia celor doi frati ai lui Ender, si anume Valentine, cea iubitoare si plina de compasiune si Peter, agresiv, violent si cu tendinte psihopate. Ambii frati sunt repere in viata lui Ender, pentru ca in carte cel putin, el se gandeste foarte mult la sora lui si ea este legatura lui cu sentimentele, dar este intotdeauna dominat de teama de a se lasa cucerit de brutalitatea sa si a deveni ca Peter. In film din pacate, aceste repere au fost eliminate, chiar daca cei doi frati isi fac aparitia, sunt acolo mai mult de dragul povestii originale decat pentru a participa intr-un fel in viata lui Ender.
Asa si Ford se descurca foarte bine in rolurile lor, mai ales Asa, mult mai tanar si cu mai putina experienta decat maretul Ford, pe care ma bucur sa il revad intr-un SF. Ceilalti actori tineri nu m-au impresionat, dar si-au facut treaba, deci nu ma plang. In schimb, Ben Kignsley mi s-a parut extrem de fad, jucand destul de slab. Bine, timpul lui pe ecran nu se compara cu al lui Ford, dar tot slabut. Oricum, pentru Harrison Ford si Asa Butterfield tot merita.
Filmul reuseste in schimb foarte mult in scenele de lupta si in “jocul mintii” (veti vedea in film despre ce e vorba). Efectele sunt excelente, scara la care au loc luptele din spatiu este imensa; demult nu am mai vazut ceva atat de epic. Scenele din battle room sunt foarte frumos facute, respectand regulile si specificatiile din carte. Luptele spatiale aduc aminte de Star Wars, iar cadrele mari sau apropiate ale navelor subliniaza grandoarea. Revenind si la acel mic detaliu legat de “jocul mintii” pe care Ender il joaca, am citit ca unii sunt dezamagiti de efecte, dar in scurt timp realizezi ca e un joc virtual si brusc grafica pare perfecta, exact ca in jocurile noastre.
Muzica este un alt punct forte al filmului. Pe toata durata, muzica a reusit sa sublinieze toata grandoarea spatiului, epicitatea, dar si groaza razboiului, tristetea si victoria, chiar in aceeasi melodie. Compozitorul este Steve Jablosnky, de care sincer nu am auzit pana acum, desi se pare ca a compus muzica pentru toate filmele Transformers.
Unul din filmele bune ale acestui an, as putea spune chiar cel mai bun SF din ultima perioada (pana la Star Wars VII nici nu stiu ce film mai are sanse sa il dea jos in topul meu). Un film care merita vazut, chiar revazut, pentru ca mesajul din spatele povestii, mesajul legat de razboi, de sacrificiu si de consecintele actiunilor din timpul unui razboi, este si va fi de actualitate pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna. O carte care merita citita, chiar si continuarile (sunt curios daca va aparea si un sequel in cazul unui mare succes al acestui film cu bugetul de 110 mil $) si care au primit si niste premii importante in lumea cartilor SF. Jocul lui Ender primeste nota 9.5 si asta doar pentru ca Ben Kingsley m-a dezamagit putin si pentru ca au scos povestea celor doi frati.
Ciudat, ca filmul a fost anuntat international si pt IMAX, dar vad ca la noi tot Gravity e in program de vreo 3 saptamani.
Cred ca nu va rula si la IMAX