Review: Interstellar

Interstellar marcheaza intoarcerea in scaunul regizoral a lui Christopher Nolan, dupa doi ani de la ultimul sau film, pentru cel mai mare, cel mai ambitios si cel mai profund proiect al sau. Un film despre umanitate, un film despre familie, un film despre iubire, un film despre stiinta si un film despre viitor, Interstellar este toate acestea si mai mult, as putea spune ca este Odiseea Spatiala a secolului 21.

Povestea este una destul de simpla, folosita deja si in alte filme, a carei esenta, dar si contur sunt aici deosebite, profunde si emotionante. Actiunea se petrece intr-un viitor apropiat in care omenirea este grav afectata de o criza agricola. Personajul principal, Cooper (Matthew McConaughey), fost inginer si pilot NASA, este acum un simplu fermier, intr-o lume care nu mai are nevoie de exploratori si pionieri. El traieste alaturi de Murph (Mackenzie Foy) si Tom. cei doi copii ai sai si socrul sau, Donald (John Lithgow), intr-o casa inconjurata de hectare intregi de porumb, singura recolta ramasa viabila. Cu ajutorul fiicei sale, Cooper descopera ramasitele a ceea ce a fost candva NASA, acum un mic grup de oameni de stiinta si ingineri, ascunsi intr-un buncar, incercand sa gaseasca o solutie pentru a salva umanitatea. Aici ii intalneste pe profesorul Brand (Michael Caine) si fiica lui, Amelia (Anne Hathaway), care ii ofera sansa sa isi indeplineasca visul si sa calatoreasca in spatiu in cautarea unui nou camin pentru rasa umana. Cooper este nevoit sa faca cel mai dureros sacrificiu si sa-si lase in urma copiii, stiind insa ca astfel le poate asigura un viitor mai bun. De aici incepe cea mai importanta calatorie a omenirii, dar si cea mai dureroasa calatorie a omului. Desi nu este o poveste noua si in totalitate originala, aceasta serveste doar ca suport pentru temele si ideile abordate si nicidecum ca motor al intregului film.

Ca in toate proiectele sale, Nolan a colaborat pentru Interstellar cu oameni pe care ii cunoaste, dar a adus si noi talente, atat printre actori, cat si in echipa din spatele filmului. Un actor veteran, cand vine vorba de filmele lui Nolan, este Michael Caine, care are un rol mic, dar important. Profesorul Brand este cel care le da tuturor speranta ca mai exista o sansa, fiind dispus sa isi trimita fiica intr-o calatorie in necunoscut pentru a gasi salvarea umanitatii. El este cel care il convinge pe Cooper sa plece si tot el este cel care o ia sub aripa sa pe Murph, fiica acestuia. Daca tot am ajuns la Murph, sa vorbim si despre actritele care o joaca pe aceastea. Mackenzie Foy o joaca foarte bine pe Murph cea tanara, o fetita de 10 ani, foarte atasata de tatal ei si la fel de pasionata de stiinta. Plecarea lui Cooper determina insa o schimbare radicala in evolutia ei, astfel ca din fetita vesela si optimista, Murph devine o femeie rece, distantata de familie, alegand sa lucreze cu Brand, insa nu din dorinta de a urma o cariera in stiinta ca tatal ei, ci mai degraba pentru a-i face in ciuda acestuia, chiar daca el lipseste din viata ei. Aceasta Murph matura este jucata de Jessica Chastain, care face un rol destul de bun, nu deosebit, dar acceptabil. Fratele ei, Tom, nu are un rol atat de important in inceputul filmului, fiind un baiat istet, capabil sa fie un fermier bun, asa cum cere societatea si care pare impacat cu faptul ca tatal sau va pleca. Tom cel matur este jucat bine de Cassey Affleck, care ne arata cum sufera si el o transformare. In timp, favoritismul lui Cooper catre Murph este resimtit de Tom si acesta incepe sa creada ca tatal sau i-a impus conditia in care se afla. Desi nu are prea multe replici, jocul lui Cassey transmite multe. Practic, ambii isi urmeaza destinul dorit de ei, dar si de tatal lor, insa niciunul nu este multumit de situatia actuala, dand vina direct sau indirect pe Cooper si alegerea sa de a pleca. Matthew McConaughey a evoluat extrem de mult in ultimii doi ani, incepand cu Mud (2012), filmul in care Matthew i-a atras atentia lui Nolan, iar succesul dobandit din celelalte proiecte ale sale, nu a facut decat sa intareasca alegerea facuta. In Interstellar, Cooper este un fel de Rust Cohle (rolul sau din True Detective), in privinta filozofiei si a inteligentei, amestecat cu umanitatea lui Ron Woodroof (Dallas Buyers Club) si instinctul de supravietuire si compasiunea lui Mud. Nu stiu daca rolul lui Cooper este cel mai bun rol al lui McConaughey, dar cu siguranta este si va fi unul din cele mai bune roluri ale sale, cu toata cariera sa in plina ascensiune. Anne Hathaway este a doua fiica din acest film, fiica profesorului Brand, Amelia, care pleaca in spatiu alaturi de Cooper si alti cativa oameni de stiinta. Ambele relatii: Cooper-Murph si Amelia-Brand stau la baza caracterului emotional al filmului si daca prima ne arata zbuciumul iubirii familiale, a doua reprezinta calmul si impacarea. Anne este la a doua colaborare cu Nolan, dar, spre deosebire de Dark Knight Rises, aici reuseste sa ne arate cu adevarat ca are talent. Ceilalti actori se descurca si ei destul de bine, in special unul, pe care, din pacate, nu pot sa il numesc, pentru ca as strica o mare surpriza din film, dar veti vedea voi despre cine e vorba. Pot doar sa spun ca personajul sau, Dr. Mann, pionierul acestui proiect initiat de NASA, prezinta ratiunea si inteligenta umana, asuprite de instinctul de supravietuire si invinse in momentul in care singuratatea le impiedica sa mai iasa la suprafata. As mai mentiona si prezenta celor doi roboti din misiunea spatiala: TARS si CASE, care aduc un element de umor si relaxare in toata aceasta stare covarsitoare si grandioasa pe care o experimenteaza oamenii.

La capitolul SF, filmul atinge un nivel pe care doar 2001: A Space Odissey l-a mai atins. Cele doua filme sunt destul de diferite, chiar daca undeva, finalul lor atinge un punct comun, insa mijloacele prin care se ajunge acolo si ce se intampla dupa acel punct, sunt foarte distincte. Daca 2001 se bazeaza pe niste premise create de scriitorul si futurologul Arthur C. Clarke, Interstellar se bazeaza pe munca in studiul gravitatiei si a fizicii relativiste a lui Kip Thorne, unul din cei mai importanti oameni de stiinta din acest domeniu. Thorne a lucrat indeaproape cu echipa de efecte vizuale pentru a asigura o precizie cat mai mare a reprezentarii gaurii de vierme si gaurii negre ce apar in film, dar a supervizat si scenariul pentru a verifica acuratetea informatiilor stiintifice. Efectele speciale sunt printre cele mai bune la momentul actual, depasind orice asteptari. Imaginea si cinematografia sunt si ele superbe, contribuind foarte mult la atmosfera filmului. Interstellar este primul film in care Nolan nu colaboreaza cu regizorul sau de imagine obsinuit, Wally Pfister, locul lui fiind luat de Hoyte van Hoytema, care, urmand dorinta lui Nolan de a filma cat mai mult cu o camera IMAX, a reusit noi performante in acest domeniu. Muzica este realizata de Hans Zimmer, care ne readuce aminte ca este un geniu, dupa toate filmele “comerciale” din ultima vreme. Instrumentul recurent si cu cel mai mare impact din intreaga coloana sonora este orga, imbinat perfect cu stilul electronic si grandios al lui Zimmer. Si la capitolul sunet, filmul este o reusita. Cum in spatiu totul este acoperit de liniste, pentru ca sunetul nu poate exista in vid, in momentele in care actiunea se desfasoara printre stele, nu se mai aude nimic (total diferit de stilul zgomotos al filmelor SF din ultima vreme).

Temele si ideile abordate in acest film sunt printre cele mai profunde si inovatoare. Utilizarea conceptelor cele mai moderne de fizica relativista si astrofizica adauga filmului un contur deosebit, precum orizontul unei gauri negre, tinand totul legat, chiar si atunci cand lucrurile par sa se destrame. Relatia tata-fiica explorata in Interstellar este esenta si inima filmului, care da viata intregii povesti si care se imbina intr-un mod original si poetic, as putea spune, cu partea stiintifica, rationala. Gravitatia si iubirea sunt puse una langa alta in acest film, ambele avand puterea de a transcende spatiul si timpul, ambele inca neintelese inca in totalitate de oameni.

Interstellar este cel mai bun film al lui Nolan si cu siguranta cel mai bun film din 2014, iar din partea mea primeste un 10 cu felicitari. Efectul pe care il are vizionarea acestui film este de nedescris. Drama si SF, rational si emotional, Interstellar atinge toate punctele necesare pentru a te face sa te intrebi, sa gandesti si sa analizezi omul, umanitatea si universul. Cum filmul a fost filmat in format IMAX, pentru experienta completa eu va recomand sa il vedeti la un cinematograf IMAX, pentru ca merita.

P.S: O mica mostra din capodopera creata de Zimmer pentru acest film