Review: Inside Out

Anul 2015 a fost cam sarac in animatii, dar sezonul este deschis cu Inside Out, o animatie unica si originala de la Disney-Pixar, ce are deja sanse reale la Oscar. Regizat de Pete Docter, care ne-a mai adus deja doua animatii extrem de bine apreciate, Monsters Inc. si Up, Inside Out ne aduce o poveste originala ce multumeste atat copiii, cat si adultii.

Maturizarea poate fi un parcurs cu hopuri, iar acest lucru nu reprezinta o exceptie nici pentru micuta Riley, in varsta de 11 ani, mai ales cand este dezradacinata de viata ei din Midwest, odata ce tatal sau incepe un job nou in San Francisco. Asemeni noua, tuturor, Riley este ghidata de cinci Emotii – Joy (Amy Poehler), Fear (Bill Hader), Anger (Lewis Black), Disgust (Mindy Kaling) si Sadness (Phyllis Smith). Emotiile locuiesc in Sediu, centrul de control din interiorul mintii lui Riley, de unde o ajuta si o sfatuiesc zi de zi. Pe masura ce Riley si emotiile ei se straduiesc sa se adapteze la noua viata din San Francisco, dezordinea se dezlantuie. Iar cand Joy si Sadness sunt absorbite din greseala in adancurile mintii lui Riley – luand cu ele cateva amintiri fundamentale –, Fear, Anger si Disgust sunt nevoite sa preia conducerea. Iar Joy si Sadness trebuie sa se aventureze prin locuri necunoscute – Memoria de Lunga Durata, Taramul Imaginatiei, Gandurile Abstracte si Productia Viselor – intr-o incercare disperata de a se reintoarce la Sediu si la Riley.

Fiind vorba de o animatie, nu se poate vorbi atat de mult despre actori, dar vocile personajelor au fost bine alese, de laudat fiind Amy Poehler si Phyllis Smith. Personajele sunt foarte bine realizate, exprimand nu doar prin voce emotia pe care o reprezinta, ci si vizual. Joy iradiaza la propriu lumina, este colorata, mereu vesela si optimista. Sadness s-ar putea spune ca este un emo albastru, dar este si inteligenta si are o putere mai mare decat ar crede ea sau ceilalti. Disgust e putin pitipoanca, un fel de fata populara din liceu, iar Fear e practic tocilarul, in timp ce Anger e angajatul frustrat si suparat pe conducere, nemultumit de salariu etc. Tocmai pentru felul in care sunt conturate si prezentate personajele, filmul deja se apropie si de adulti, iar asta inainte sa ajungem la temele din film si la substratul lui Inside Out.

Cum spuneam, Inside Out abordeaza foarte multe teme, din care unele adresate copiilor, altele adultilor, iar altele tuturor. Nu numai ca filmul studiaza destul de in amanunt cele 5 emotii, dar ne arata si ce se intampla cand una sau alta ne conduc viata, de fapt, incercand sa ne invete ca nici o emotie nu este izolata de celelalte, ci toate, impreuna, ne creeaza personalitatea. Poate ca ne place sa fim mereu fericiti, dar si din momentele de tristete invatam ceva. Poate ca ne este frica de ceva sau suntem dezgustati, dar furia sau fericirea ne pot echilibra. Este o scena in film care ne arata ce se intampla cand actionam sub impulsul furiei, o emotie extrem de puternica, dar care neglijeaza consecintele. Tristetea ne poate apropia de cineva mai mult decat bucuria, iar teama si dezgustul ne pot feri de situatii periculoase sau stanjenitoare. Acestea sunt doar cateva din jocul de emotii pe care ni-l prezinta Inside Out.

Un alt subiect interesant pe care ni-l arata Inside Out, este maturizarea si dezvoltarea noastra. Trecerea de la starea de copil la adolescent (si mai tarziu la adult) nu se face usor, de multe ori avand ne voie sa uitam unele lucruri, sa dam la o parte trecutul si sa construim ceva nou, mai puternic, adaptat noilor conditii, noilor ganduri si lumii care ni se deschide atunci cand crestem si ne maturizam. Filmul studiaza intr-un mod placut si colorat mintea umana, temerile noastre, visele, gandurile, amintirile si parti pe care le uitam pe parcurs ce crestem. Si totul, fara sa uite ca este o animatie, ca trebuie sa fie amuzant (s-a ras in sala mai mult ca la multe comedii din ultima vreme) si viu.

Trecand la capitolul grafic, Inside Out este extrem de bine realizat. Si lumea umana, exteriorul, dar si interiorul mintii, sunt bine gandite si frumos conturate in produsul final. Spuneam mai sus de cele 5 emotii, dar si personalitatile sunt reprezentate original ca niste insule, iar memoria de lunga durata ca un labirint urias, in stilul unui biblioteci. Imaginatia este un parc de distractii, caile neuronale sunt reprezentate de un tren si asa mai departe. Culorile ,efectele, texturile, toate sunt create cu aceeasi calitate pe care Disney-Pixar au adus-o inca de la inceput. Muzica este de asemenea foarte frumoasa, cu parti vioaie si dinamice, dar si parti dramatice si lente, coloana sonora fiind compusa de Michael Giacchino, un compozitor extrem de versatil (animatie, SF, actiune) pe care tocmai l-am auzit si in Jurassic World.

Intr-un final, o sa acord lui Inside Out un 9.5. Este o nota pe care o merita din plin, fiind una din cele mai originale si inspirate animatii din ultimii ani, colorata, vie si plina de teme profunde, care te surprinde la tot pasul. Filmul intra in cinematografe din 19 iunie, distribuit de Forum Film, cu numele de Intors pe dos.