Review: Hobbitul Dezolarea lui Smaug

Hobbitul Dezolarea lui Smaug Hobbitul Dezolarea lui Smaug ne ofera un spectacol cum nu am mai vazut de pe vremea trilogiei LOTR. Actiune, ritm alert, scene superbe, personaje interesante si muzica, a doua parte a trilogiei Hobbit ne ofera de toate.Daca toata lumea s-a plans ca primul film a fost prea lent, prea introductiv si prea asemanator cu LOTR, atunci asteptati-va la o surpriza, pentru ca Dezolarea lui Smaug este mult mai alert, plin de actiune si surprinzator.

Povestea continua de unde s-a terminat si Unexpected Journey: gasca formata din dwarfi, Bilbo si Gandalf este fugarita de orci si se apropie de obiectiv, intre ei si Muntele Singuratic aflandu-se doar o padure infestata de paienjeni uriasi si pazita de elfi nu foarte prietenosi, un lac rece si un oras cu amintiri neplacute de la ultima aparitie a natiei dwarfilor in zona.

Hobbitul Dezolarea lui SmaugCum multa lume a zis pana acum, continuarea este mai buna ca primul film, amintind mai mult de LOTR, cu mai multe scene de actiune, un Legolas mai tanar, dar la fel de experimentat in shieldboarding si tras cu arcul in cele mai neobisnuite pozitii, cu o prezenta feminina as zice puternica, prin Tauriel (Evangeline Lilly), elfa precum Arwen, dar razboinica precum Eowyn si un dragon ce intrece pana si maretia unui vultur. Peisajele sunt superbe, dar asta deja nu ma mai mira, Noua Zeelanda are aparent orice climat si orice forma de relief posibile, in cele mai frumoase exemplare. Actorii sunt foarte buni in rolurile lor si unii chiar ies in evidenta: Tauriel mi s-a parut destul de naturala, iar Legolas era deja versat in acest rol si probabil pentru Orlando Bloom a fost ca mersul pe bicicleta: nu va uita niciodata. Ca si o observatie, spre deosebire de primul film s-a pus mai mult accentul pe dwarfi ca un grup si mai putin pe indivizi, cu exceptia lui Thorin, bineinteles si a lui Kili, care formeaza alaturi de Tauriel povestea de dragoste a acestei trilogii, poveste care nu exista in carte, dar care eu sper sa se potriveasca in film, sa aduca un plus de dramatism si sa aiba sens, pentru ca oricat mi-ar placea sa il vad pe Legolas gelos, un triunghi amoros pus doar ca sa fie, o sa scada din calitatea trilogiei. Eu sper ca sfarsitul povestii de dragoste sa faca legatura dintre Hobbit si LOTR prin Legolas si schimbarile aduse de evenimentele din Hobbit asupra lui, dar astea sunt doar speculatiile mele.

Hobbitul Dezolarea lui SmaugEfectele speciale sunt deosebite si aici, iar din experienta cu primul film (vazut si la IMAX 3D si la 3D normal), ecranul mai mare il favorizeaza. Trecand peste paienjenii ce aduc aminte de Shelob din Return of the King, Beorn si orci (la care tot inteleg de ce nu au folosit actori si costume precum in LOTR), avem parte de intalnirea cu antagonistul principal, Smaug. Dragonul ce a furat Ereborul de la dwarfi si a distrus orasul Dale este pe masura asteptarilor: urias si infricosator, iar cand vezi pe ecranul urias (IMAX) ca falcile lui se indreapta amenintator spre tine, ai o senzatie ciudata. Benedict Cumberbatch cu a sa voce unica, ii ofera lui Smaug viclenia si rautatea ce il caracterizeaza si face o treaba foarte buna. Tot el ofera vocea si pentru necromantul pe care Gandalf se duce sa il infrunte, in cetatea Dol Guldur, dar secretul din spatele raului de acolo o sa il aflati mergand la film.

Ceea ce m-a surprins insa in acest film a fost muzica. Fiind obisnuit ca intr-un film legat de Middle-Earth sa aud magnificele cantece ale lui Howard Shore, care a compus o partiturile de Oscar pentru LOTR si o muzica asemanatoare dar la fel de buna si cu parti originale pentru Unexpected Journey, am crezut ca voi avea parte de un festin acustic, in schimb am descoperit o compozitie seaca, mai slaba decat in primul film, cu nimic original (decat partile pentru Smaug, dar care nu ies in evidenta) si cu nici un cantec pe care sa il fredonez cand am iesit din cinema (precum Song of the Lonely Mountain). Sper doar ca a pastrat originalitatea si adevaratul talent pentru ultima parte si ca nu si-a terminat resursele.

Hobbitul Dezolarea lui Smaug

Finalul este brusc si pastreaza pentru ultimul film tot ce e mai epic si mai misto in aceasta poveste (am citit cartea deci stiu ceva) si cred ca nu voi fi dezamagit la anul. O replica care mi-a ramas in minte dupa acest film este una a lui Smaug: ” I am fire… I am death” care mi-a adus aminte de cunoscuta replica a lui Oppenheimer dupa ce a creat bomba atomica: “Now I am become Death, the destroyer of worlds”.

Hobbitul Dezolarea lui Smaug este un film care merita vazut, dar am fost putin dezamagit de muzica, care deobicei era unul din cele mai bune lucruri legate de aceste filme si de lungirea povestii in a doua jumatate a filmului, asa ca din partea mea primeste un 8.5. Va recomand totusi sa il vedeti si va urez vizionare placuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *