Review: Hobbitul Batalia celor Cinci Ostiri

Hobbitul Batalia celor Cinci OstiriUltimul Hobbit a sosit in cinematografe si odata cu el s-a terminat si cea de-a doua trilogie a lui Peter Jackson. Hobbitul Batalia celor Cinci Ostiri incheie povestea lui Bilbo si a Companiei de dwarfi, inceputa in 2012, intr-un stil epic. Toate conflictele isi gasesc solutia, nu fara consecinte, iar finalul ofera o trecere usoara, dar placuta spre prima trilogie, LOTR.

Filmul incepe acolo unde s-a terminat Desolation of Smaug, cu marele dragon atacand Lake Town, Bilbosi dwarfii urmarind terifiati catastrofa pe care au dezlantuit-o. Bard infrunta monstrul, dar acum Muntele Singuratic si comorile ascunse in el sunt neprotejate si toate fortele Pamantului-de-Mijloc isi indreapta privirea spre regatul Erebor. Elfii, oamenii, dwarfii si orcii isi inclesteaza fortele pentru a pune mana pe bogatia muntelui si pe pozitia strategica pe care acesta o are.

Personajele trec toate prin schimbari majore si isi gasesc deznodamantul in acest ultim capitol. Bilbo a plecat ca un hobbit simplu, iar acum infrunta curajos pericolele si pe cei care ii ameninta prietenii. Obsesia Inelului nu il paraseste insa, dimpotriva, el devine si mai dependent de el si puterea pe care i-o ofera, desi el isi da seama ca nu e un lucru bun. Martin Freeman reuseste sa il prezinte pe Bilbo, in toate cele trei filme, intr-un fel care il face totusi mai interesant ca Frodo, pentru ca Bilbo este mult mai complex, mai curajos, mai curios si mai puternic. Ian McKellen ne arata ca el este in continuare Gandalf, vrajitorul care incepe conflicte, dar le si rezolva, care lupta alaturi de prietenii sai, atunci cand pericolul este mai mare. Avem parte si de un moment de slabiciune din partea personajului, dar nu e ceva nou, o scena asemanatoare putand vedea si in The Two Towers. Ceilalti dwarfi sunt la fel de haosi ca si pana acum, demonstrand loialitate fata de liderul lor, Thorin, dar si fata de noul lor prieten, Bilbo. Lee Pace duce si mai departe personajul Thranduil, regele elfilor de padure, care desi pare arogant si egoist, realizeaza ca binele suprem este ceea ce conteaza si vietile nevinovate sunt mai importante decat bogatiile Ereborului. Cate Blanchett, Hugo Weaving si HBT2-044249rChristopher Lee au o scurta aparitie in film, dar ofera un moment pe care nu il vedem in LOTR, cei trei luptand impotriva fortelor intunericului pentru a-l salva pe Gandalf. Va anunt de pe acum ca Legolas sfida legile fizicii dinainte sa se alature Fratiei Inelului. Orlando Bloom continua sa se potriveasca bine in rolul care l-a facut celebru, dar asta tine si de scenariu, care ii da un rol destul de important in film, fara sa distraga de la povestea lui Bilbo si care ii da, bineinteles, ocazia sa faca miscari ce socheaza pana si inamicii, nu numai publicul. O surpriza pentru mine a fost personajul lui Evangeline Lilly, Tauriel, o elfa care nu apare in carte si care mi-a devenit totusi simpatica pe parcursul acestui film, chiar daca prezenta ei e fortata si schimba destul de mult una din scenele de final ale povestii. Apreciez totusi ca nu s-a insistat prea mult pe triunghiul amoros Kili-Tauriel-Legolas, mai ales ca nu e genul de film care sa se preocupe cu asta. Nu pot sa nu il mentionez si pe Luke Evans in rolul lui Bard, care mai devreme in acest an, incerca sa ma convinga ca este Dracula. Face un rol mult mai bun ca Bard si pentru mine, care am citit cartile, reuseste sa il redea pe arcasul din Lake Town asa cum trebuie. Nu l-am uitat pe Thorin, am pastrat ce e mai bun la urma. Probabil ca s-a vrut ca Richard Armitage sa fie inlocuitorul lui Aragorn pentru aceasta trilogie, dar nu stiu daca le-a reusit acest lucru, pentru ca cele doua personaje sunt total diferite. Thorin este mult mai complex. Bantuit de fantomele trecutului si hotarat sa isi recupereze regatul, acesta trece in cele trei filme printr-o calatorie cu adevarat initiatica, pentru ca el se schimba mult mai profund decat Bilbo, de exemplu. Mandru, dar si umil, un adevarat lider, dar si un prieten loial, Thorin trebuie sa ia niste decizii care il schimba mai mult decat ar crede. Comoara muntelui si Arkenstone sunt pentru el ceea ce este Inelul pentru Bilbo, obsesia. Este mentionata de cateva ori o afectiune numita “dragon sickness”, o denumire fantastica pentru o problema psihologica destul de grava, iar actorul reda aceasta afectiune intr-un stil deosebit.  Armitage reuseste sa il redea pe Thorin toate ipostazele in care apare si sper ca de acum incolo, cariera lui sa creasca.

battle-of-the-five-armies

La capitolul efecte nu am ce spune, totul este superb, dragonul, armatele, ruinele si orasele in flacari. Muzica este destul de buna, insa Howard Shore tot nu reuseste sa atinga nota aceea inceputa cu LOTR si asta m-a dezamagit putin. Din nou, cinematografia este deosebita, cadrele largi cu munti, lacuri si campuri de lupta iti taie respiratia.

In final, o sa dau filmului nota 9. Este cel mai bun film al trilogiei, dar pierde cateva elemente din carte, care ar fi schimbat putin finalul. In orice caz, Hobbitul: Batalia celor Cinci Ostiri merita vazut, in 3D si chiar in IMAX 3D, daca aveti ocazia, pentru ca este un spectacol desoebit si un final bun pentru aceasta trilogie. Filmul este distribuit de Forum Film si va asteapta din acest weekend in cinematografe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *