Review: Frozen
Din punct de vedere cinematografic 2013 s-a terminat pentru mine aseara. Ultimul film pe care doream sa il vad anul acesta mi-a oferit o incheiere frumoasa pentru un an plin de filme, unele dezamagitoare, altele peste asteptari. De ieri, in cinematografele romanesti a aparut Frozen, cea mai noua animatie Disney, ce se ridica la inaltimea asteptarilor, as putea spune chiar ca depaseste mediocritatea si/sau stagnarea desenelor din ultima perioada. Avem parte de un spectacol pe masura vechilor filme Disney, dovada ca povestile copilariei (fairytales cum le spun americanii) pot fi in continuare surse foarte bune de inspiratie, pentru ca in filmul de fata avem parte de ecranizarea animata mult asteptata (The Snow Queen se afla pe rafturile Disney inca din anii ’40) a povestii lui Andersen. Un alt lucru foarte interesant de mentionat despre acest film, este ca avem parte din prima animatie Disney co-regizata de o femeie, Jennifer Lee, pana acum avand parte doar de regizori barbati si cred ca aceasta influenta (Lee a scris si scenariul) se vede destul de mult in film.
Povestea originala a fost drastic modificata, de fapt singura legatura ramane doar ideea de Regina a Zapezii si castelul ei de gheata, pentru ca in rest, personajele si numele sunt total diferite, ceea ce e de inteles, pentru ca filmul se afla pe raft inca de pe vremea lui Walt Disney tocmai din cauza dificultatii de adaptare a reginei si povestii. Astfel, ca in loc de un baiat rapit de o regina cruda si de o prietena care se sacrifica pentru a-l salva, avem parte de povestea a doua printese, Elsa (Idina Menzel) si Anna (Kristen Bell), dintre care Elsa, sora mai mare, are puterea de a crea din nimic zapada si gheata. Din cauza unui accident din copilarie care i-a pus in pericol viata Annei, cele doua surori sunt despartite de parinti si castelul lor este inchis, rupand atat contactul dintre fete, cat si contactul cu alte persoane din exterior. Cativa ani mai tarziu parintii lor pier pe mare, iar cele doua raman singure, astfel ca atunci cand Elsa ajunge la varsta majoratului portile castelului se deschid, pentru ca festivitatea de incoronare sa aiba loc. Anna isi vede visul indeplinit si se
indragosteste pe loc de printul Hans, invitat la ceremonie. Elsa este socata de veste, iar cand Anna ii reproseaza ca se inchide fata de ea, puterile ei ies la iveala si aceasta fuge, lasand in urma ei un regat inghitit de zapezi. Anna pleaca in cautarea Elsei si astfel incepe aventura pe care o asteptam cu totii.
Avem parte si de scene comice, oferite in principal de omuletul de zapada Olaf, adus la viata de magia Elsei si in ciuda faptului ca e un film Disney clasic, cu muzica in toate scenele importante, au fost destule parti care au starnit rasul intregii sali de cinema. Ca si la Brave, avem parte de o poveste in care nu exista un antagonist clar, care sa fie mobilul intregului film, acesta facandu-si aparita doar spre sfarsit. Chiar daca avem si o poveste de dragoste, aceasta se afla pe un plan secundar. De fapt, ca si la Brave, unde pe planul principal era relatia dintre fiica si mama, in Frozen avem pe prim plan relatia dintre cele doua surori: Anna, care nu a incetat niciodata sa spere ca ea si sora ei vor putea sa fie din nou prietene si Elsa, care descopera cum sa isi controleze puterile cu ajutorul Annei. Faptul ca e un desen animat si pe deasupra personajele principale sunt de sex feminin ar putea sa para niste motive care sa indeparteze pe multi de film, insa pot spune sincer ca e ceva deosebit; mi-a adus aminte de vechile filme Disney pe care le-am vazut de nenumarate ori, de cand eram copil si pana azi si cu siguranta o sa mai revad si Frozen cand voi mai avea ocazia.
Din punct de vedere grafic avem parte de un spectacol vizual cum rar am mai vazut. Peisajele, autenticitatea zapezii si ghetii si chiar si personajele sunt realizate foarte frumos, profitandu-se din plin de avantajele oferite de CGI. Cred ca singurul repros care il am pentru acest film este de fapt directionat catre distribuitor, pentru ca numai varianta dublata in romana beneficiaza de vizionari 3D, lucru care mi se pare stupid, dar chiar si in 2D filmul isi face treaba.
Muzica… elementul definitoriu pentru povestile Disney isi face simtita prezenta asa cum nu am mai auzit-o de foarte mult timp, numerele muzicale aducand o anumita magie acestui film. Avem parte de o deschidere pe o muzica de cor ce mi-a adus aminte de melodia din deschiderea lui Lion King, pentru ca ascultam un cantecel intr-o limba nordica, probabil, pe care nimeni nu o intelege, dar care creeaza un efect aparte. Vocile actorilor, actritelor in principal. sunt foarte bine alese si cantecele lor exprima perfect sentimentele personajelor, completate de scenele in care se desfasoara, fie ca e vorba de salile castelului sau un varf de munte (ultima scena chiar trebuie mentionata, pentru ca pare a fi candidatul preferat pentru Best Song la Oscar si o sa las la sfarsitul review-ului filmuletul oficial cu scena sa va dati seama). Chiar am fost uimit sa aud oameni inganand cantecul de care ziceam, la iesirea din cinema.
O sa fiu foarte socat daca acest film nu o sa primeasca o nominalizare la Oscar petru Best Animated Feature, alaturi de cea pentru Best Song, bineinteles. Si desi Despicable Me 2 a fost un desen foarte haios si foarte bun, as prefera sa castige Frozen (de Monster University sa nu aud). Din partea mea primeste un 10 si recomandarea de a merge sa il vedeti, macar pentru a simti iarna asa cum trebuie, cu zapada si peisaje frumoase, daca nu pentru a viziona un film foarte frumos.
Must see! Multumesc pentru review, Razvan.