Review: Doctor Strange versus Marvel

Doctor StrangeDoctor Strange si-a adus magia in cinematografe! MCU continua sa aiba succes la box office, dar reteta Marvel deja devine plictisitoare si montona. Este Doctor Strange un improvement pentru franciza? Cum se compara cu celelalte filme Marvel? Si cum e filmul pana la urma? La aceste intrebari si altele voi incerca sa raspund in urmatoarele randuri.

  • Vizual este cel mai bun film Marvel de pana acum. Efectele sunt duse la extrem, iar ceea ce vedem pe ecrane este psihedelic (poate Guardians of the Galaxy sa se ridice la aceeasi inaltime sau scena cu micro-universul din Ant-Man)
  • Benedict Cumberbatch isi face bine treaba. Are atitudinea aroganta si superioara caracteristica doctorului. Si, in sfarsit, avem un britanic care nu joaca rol de villain, dar accentul sau american nu e intotdeauna reusit. Balansul de joc intre umor si serios tinde catre a doua parte; comedia nu i se potriveste foarte bine lui Benedict sau cel putin, nu stilul Marvel.
  • Tilda Swinton in rol de The Ancient One este… ok. O schimbare deloc necesara, in conditiile in care personajul in comics este un old and wise chinese guy.
  • Ajungem acum si la villain. In stilul clasic Marvel, Kaecilius (jucat de Mads Mikkelsen) este un alt antagonist lipsit de nuanta si viata. Nu avem parte de backstory, nu intelegem personajul cum trebuie, iar singura sa motivatie este: vreau sa distrug lumea. Mikkelsen se alatura si el gastii de actori batjocoriti de Marvel cu niste roluri de villain penibile.

Doctor Strange

  • Majoritatea ati vazut deja filmul, asa ca nu e un spoiler cand vorbesc despre Dormammu. Marele, grandiosul si distrugatorul de universuri Dormammu este aici un „villain as a cloud” (a la Galactus din Fantastic Four sau Paralax din Green Lantern). Doctor Strange continua traditia Marvel de a transforma orice villain amenintator intr-o masina de facut glume, iar Dormammu nu iese din tipar. Dupa un build-up amenintator si o introducere grandioasa, incepe sa faca glume, mai bine zis sa te faca sa razi.
  • Despre restul personajelor si actorii din respectivele roluri nu pot spune prea multe. Mordo, Wong si Dr. Palmer sunt acolo doar cu numele si timpul lor pe ecran si rolul lor sunt prea scurte, cel putin pentru ultimii doi. Marele antagonist al lui Strange, Baron Mordo, este aici mentor si aghiotant, cu un build-up frumos pentru aparitia sa ca villain mai tarziu, iar Chiwetel Ejiofor joaca destul de bine rolul. Benedict Wong pare ca vrea sa renunte la rolul de Kublai Khan din Marco Polo pentru punga de bani de la Marvel. Pacat de el, pentru ca e actor bun, iar aici e pus in rol de „om amuzant fara sa vrea” si ca sa puna si un asiatic intr-un film care ar fi trebuit sa fie plin de ei. De saraca Rachel McAdams nici nu am ce spune. Dr. Palmer se vrea a fi love interest pentru Doctor Strange, dar daca apare 5 minute in film, e bine.
  • La capitolul scenariu si poveste, Doctor Strange urmeaza, cum spuneam, retetarul clasic de origin story Marvel. E bun, dar la fel si deja devine enervant. E practic a 5-a oara cand vedem un origin story Marvel si a 14-a oara cand vedem aceleasi principii aplicate in MCU.

Doctor Strange

  • Muzica lui Michael Giacchino urmeaza si ea principiul Marvel. E fun, entertaining, completeaza filmul ok, dar o uiti in secunda in care se termina filmul. Nimic memorabil, nimic epic, nimic care sa iti lase o amprenta sau un cantecel de fluierat pe strada.
  • Ca tot am criticat umorul, Doctor Strange are un exces de glume si scene amuzante. Aproape fiecare dramatica sau care ar trebui sa fie profunda pentru personaje, este intrerupta instant de o gluma (de multe ori proasta). Si cum Benedict se pricepe la drama, metoda Marvel ii dauneaza grav jocului.
  • Nota de final: scenele after-credits sunt reusite. Chiar completeaza filmul si chiar te fac sa vrei sa afli ce se va mai intampla (no shaworma, no ducks)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *