Review: Dallas Buyers Club

     In aceeasi zi in care s-au desfasurat Oscarurile am avut placerea sa vad si Dallas Buyers Club, un film care ne-a adus cei doi castigatori la categoriile Best Actor in rol principal, respectiv rol secundar, si anume Matthew McConaughey si Jared Leto. Daca eu am prezis ca cei doi vor castiga, am facut-o pentru ca am urmarit indeaproape predictiile a mai multe publicatii online de renume, pentru ca nu apucasem sa vad filmul. Acum s-a rezolvat problema, l-am vazut si sunt mai mult decat multumit ca actorii au castigat, pentru ca meritau.

     Povestea suna cam asa: in Dallasul anului 1985, Ron Woodroof (McConaughey), electrician si mare afemeiat, descopera ca este bolnav de SIDA, boala considerata in mod popular a fi specifica homosexualilor. Cand un nou medicament, AZT, incepe sa fie testat, Ron incearca sa faca rost de el pe orice cale. Ajuns in spital il intalneste pe Rayon (Leto), un travestit la randul sau bolnav, care are acces la medicament. Insa Ron descopera ca minunea nu tine prea mult si AZT se dovedeste a fi la fel de toxic ca si virusul ce le atacase corpul, asa ca cei doi creeaza Dallas Buyers Club, pentru a aproviziona toti bolnavii cu alte medicamente, mai putin nocive sau chiar deloc, dar care nu sunt aprobate de FDA.

      Lupta omului cu aceasta boala, intr-o perioada in care medicamentele nu erau atat de sigure ca astazi, este extrem de bine reprezentata de cei doi. Ron este hetero de cand se stie, facand sex cu femei chiar si in grajdurile arenelor de rodeo si bineinteles ca este surprins sa afle ca e infectat cu HIV. Slabirea fizica la care a fost supus actorul este evidenta, iar daca la inceput este in limite acceptabile, pana la sfarsit arata mult mai rau. Suferintele fizice si psihice prin care trece sunt portretizate foarte bine de McConaughey, insa odata cu virusul se mai schimba ceva pentru Ron. Realizeaza repede cat de pretioasa este viata si isi da seama ca nu a trait-o asa cum si-ar fi dorit: sa aiba o sotie, sa aiba copii. Si situatia devine si mai trista atunci cand se cam indragosteste de doctorita ce il ingrijeste. De aceeasi parte a baricadei se afla insa si Rayon, un om ce si-a acceptat conditia si stilul de viata, insa la fel ca si Ron, sufera afectat de virus. Ce este foarte placut sa urmaresti este cum se dezvolta prietenia intre cei doi. Daca atunci cand se intalnesc, Woodroof respinge destul de scarbit prezenta lui Rayon, lupta celor doi impotriva bolii si a sistemului medical il face pe Ron sa uite de homofobia acuta, cel putin impotriva tovarasului sau de suferinta si sa tina la el, in ciuda aspectelor mai putin obisnuite.

     Faptul ca este facut dupa o poveste adevarata si ca lumea a fost privata de aceasta ecranizare timp de 20 de ani (se dorea un astfel de film de foarte mult timp), nu face decat sa-ti creasca respectul si admiratia pentru acesti oameni.

     Muzica este foarte bine aleasa, avand cantece specifice Texasului, mai triste sau mai vioaie, in functie de scena pe care o acompaniaza, dar se potrivesc de minune. Iar costumele personajelor le reprezinta in totalitate, de la palariile de cowboy ale lui Ron si pana la rochiile pe care Rayon le poarta.

     In final, o sa acord nota 9/10 acestui film si il recomand cu mare placere tuturor celor care vor sa vada un film bun, o poveste dramatica despre lupta unor oameni pentru vietile lor. 

     Filmul are premiera in cinematografele noastre pe 7 martie si este distribuit de RoImage.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *