Review: Birdman

Birdman a primit deja premii (Oscaruri meritate) acolade, nominalizari si destule laude incat sa capete si titlul de “filmul anului” de la unii critici din afara, dar bineinteles ca are parte si de nemultumirile haterilor, care, precum critica Tabitha din film, pun etichete: pretentios, scenariu execrabil, muzica slaba etc. Adevarul e ca Birdman e un film “de festival” ce poate fi gustat si de mase. Si aici e buba care ii nemultumeste pe unii si ii incanta pe altii.

Filmul ne spune povestea unui fost actor popular, Riggan (Michael Keaton), care in anii ’90 a jucat rolul unui supererou, Birdman si de atunci cariera sa se afla in cadere. In incercarea de a demonstra ca este mai mult decat rolul care l-a facut celebru, Riggan regizeaza, scrie si joaca intr-o piesa de teatru pe Broadway. Insa pe langa problemele sale si stresul provocat de aceasta piesa, el este bantuit de vocea “supereroului”, alter-egoul sau, care ii spune ca succesul sau ca actor de Hollywood e mai important ca orice altceva. Cei din jurul sau incearca sa il sustina, insa nici ei nu sunt lipsiti de probleme. Fiica sa, Sam (Emma Stone), tocmai a iesit de la dezintoxicare si incearca sa repare relatia cu tatal care nu i-a fost aproape. Mike (Edward Norton) este un mare actor de teatru, care considera ca rolurile sale il reprezinta pe el, iar in rest este altcineva si care isi duce uneori rolul prea departe, ceea ce pentru unii este un lucru bun, in timp ce pentru altii este o ofensa. Lesley (Naomi Watts) este o alta actrita din piesa lui Riggan, talentata si ambitioasa, dar care se confrunta cu problemele puse de prietenul ei, Mike. Pe langa toti acesti oameni cu probleme, singurul care incearca in toate felurile sa mentina productia pe linia de plutire, este Jake (Zach Galifianakis), prietenul cel mai bun al lui Riggan.

La capitolul regie si cinematografie, filmul este deosebit. Si scenariul este foarte bine scris, unul din scenaristi fiind chiar regizorul. Pentru cinematografie trebuie laudat Emmanuel Lubezki. Se poate spune ca abuzeaza de cadrele lungi, dar ele se potrivesc perfect cu tonul si atmosfera filmului. Iñárritu este un regizor foarte bun si asta se vede si in alte filme ale sale precum 21 Grams si Babel, ambele pline de nominalizari la Oscar, BAFTA si alte premii. Ar fi de mirare daca Birdman nu ar primi o nominalizare la Oscar. Si aici intervin actorii. Foarte probabil ca filmul va fi nominalizat la Best Picture, dar sansele cele mai mari pe care le are sunt la capitolul actori. Michael Keaton are parte de rolul vietii, cum s-ar spune, un comeback fenomenal, la care nu se astepta nimeni. Ce e foarte interesant e ca personajul sau, Riggan, ca si Keaton, este un actor care a avut succes demult, in rolul unui supererou si de atunci a intrat intr-un con de umbra. Probabil ca aceasta legatura puternica intre personaj si actor, l-a ajutat pe Keaton sa faca acest rol deosebit. Toate emotiile, starile, momentele in care vorbeste cu Birdman, stresul piesei, teama ca va fi distrus de critica de teatru, Tabitha, toate le portretizeaza excelent si are mari sanse la un Oscar pentru Best Actor. Ca si intensitate a rolului, urmatorul este Edward Norton. Nu stiu daca planul regizorului a fost sa aduca actori cu experiente similare personajului, dar i-a iesit de minune. Dupa actorul de succes, acum ratat, in cautarea revenirii, il vedem pe Mike, un actor de teatru laudat si apreciat, la fel cum este si Norton. Din nou, emotiile, patosul, intensitatea, toate sunt vizibile in jocul actoricesc al lui Edward. O alta impresie deosebita lasa si Emma Stone. Tanara actrita incepe sa capete vizibilitate in ochii criticilor si cinefililor si merita. Sam, fata lui Riggan, este si ea o persoana plina de probleme si intrebari , dar spre desoebire de tatal ei, care isi cauta a doua sansa in piesa sa de teatru, Sam a incercat sa gaseasca raspunsul la problemele sale in droguri, iar acum, dupa dezintoxicare, doreste sa isi refaca relatia cu tatal. Acest rol este jucat extrem de bine de Emma si ea si Norton, vor primi, probabil, nominalizari la Best Supporting Actor/Actress. Ceilalti actori joaca bine, dar nu deosebit.

Muzica este un alt punct forte al acestui film. Compozitorul Antonio Sánchez aduce filmului o coloana sonora cu totul iesita din comun, sustinuta in mare parte de tobe. Muzica impreuna cu cinematografia creeaza o atmosfera deosebita pentru acest film. Trebuie sa laud totusi si efectele speciale, care, pentru un film de buget mic, sunt aproape la nivelul marilor blockbustere. Da, avem parte si de cateva cadre cu supereroul Birdman in actiune.

Per total, Birdman este de nota 10. Chiar nu i-am gasit vreun cusur si nici nu vreau. Este o satira, un misto, dar si un apel la trezire. Ar fi foarte interesant de vazut reactia unui actor la vizionarea acestui film. Va recomand sa il vedeti, pentru ca merita si dupa cum ati observat, nu avem prea des ocazia sa vedem filmele de Oscar si in Romania sau le vedem dupa ce au luat premiul.