Review: Ave, Cezar!

The Coen brothers strike again! Cu imnuri sovietice, psalmi religiosi si balade western pe fundal, Ave, Cezar! este o satira la adresa industriei cinematografice si o scrisoare de dragoste pentru Hollywoodul clasic. Un amestec incert de comedie, western, musical, drama si filme cu rapiri, Ave, Cezar! poate parea un film slab, dar ascunde de fapt un mesaj simplu si de suflet: “Bucura-te de filme!”. Lasa snobismele, cocalarismele si ipocrizia la intrarea in cinema si priveste filmul asa cum este, un mijloc de etertainment, dar si o metoda de a transmite mesaje mai profunde (daca te duce capul). Asta se aplica la aproape orice film.

Ave, Cezar! spune povestea lui Eddie Mannix (Josh Brolin), un fixer pentru studiourile Capitol. De fapt, e vorba de o zi din viata de Hollywood si toate problemele pe care le intampina actorii, producatorii si regizorii zi de zi. Cam aici apare “marea” problema a filmului. Cum actiunea se petrece intr-un timp scurt, filmul incearca sa includa cat mai multe detalii relevante si povestea se pierde cumva in spatele segmentelor separate. Avem un actor mare, Baird Whitlock (George Clooney), care joaca intr-o productie pe masura, Hail, Caesar! (o alta readaptare grandioasa a povestii lui Iisus) si cam in jurul acestui personaj si a rapirii sale se infiripa povestea centrala. In jurul acesteia, avem parte de segmente ce ne arata diverse fatade ale vietii la studio: trecerea unui actor de la un stil de film la altul, regizorii dificili, un numar muzical, actrite cu prea multe aere si actori naivi si, peste toate astea, o mica doza de comunism, pentru ca actiunea se petrece in perioada post-belica, in timpul luptei dintre capitalism si steaua sovietica. Dialogurile si sgementele sunt foarte amuzante si ne reamintesc ca si actorii sunt oameni, fiecare cu probleme lui. insa lipsa coeziunii dintre aceste segemente, trage putin filmul in jos.

La partea de distributie, Ave, Cezar! se bucura de nume mari, alesi perfect pentru rolurile lor. Eddie Mannix este jucat de Josh Brolin, simbolul seriozitatii si eficientei, recent jucand numai in drame si thrillere. Il mai avem pe George Clooney in rolul lui Baird, cliseul actorului vedeta: betiv, arogant, afemeiat si tot ce mai vreti voi, e actorul ala care costa singur 10 milioane din bugetul unui film. Pe langa asta, il vedem si pe Hobie Doyle (Alden Ehrenreich), un actor popular pentru westernurile sale, care trebuie brusc sa joace un rol dramatic, cu multe linii de dialog. Alden ne arata perfect naivitatea, sinceritatea si bunatatea acestui baiat de tara, devenit star peste noapte. In scaunul regizoral al dramei il avem pe Laurence Laurentz, jucat de Ralph Fiennes, un simbol al teatralitatii britanice. Mai avem un Channing Tatum intr-un rol aparent simplu, un actor frumusel care canta si danseaza, dar ascunde un secret neasteptat si o Scarlett Johansson in rolul actritei mofturoase. In afara de Josh Brolin (in mare parte), toti actorii joaca over the top, pentru a transmite ridicolul si a face totul mai amuzant. In cateva cameo-uri ii mai vedem pe: Tilda Swinton, Frances McDorman, Jonah Hill, Alison Pill, Max Baker, Fisher Stevens si multi altii, prea multi sa ii mai enumar.

Efecte CGI nu avem prea multe, pentru ca filmul incearca sa recreeze atmosfera de studio post-belic, cu decoruri reale (unele pictate), costume diverse si efecte practice. Coloana sonora, semnata de Carter Burwell, vine  in completarea intregului film, incluzand, asa cum spuneam la inceput, atat muzica dramatica, cat si muzica specifica filmelor din segmente.

Per total, Ave, Cezar! este o reusita din partea fratilor Coen. Amuzant si facut cu suflet, filmul spune mai multe de cat pare si e un deliciu atat pentru cinefili, cat si pentru publicul obisnuit.