Outlaw King: Un Braveheart mai sangeros, dar fara suflet

Netflix continua sa distribuie filme originale, creat de studiouri mai mici, independente, dar alege cele mai slab dezvoltate proiecte. Din pacate, Outlaw King intra in aceeasi categorie. Ceea ce ar fi putut fi (daca nu se vrea deja) urmatorul Braveheart, este doar un amalgam de lupte si scene “dramatice”, cu o regie si un montaj care lasa de dorit, culmea, de la un regizor de Oscar, David Mackenzie (Hell or High Water) si o risipa de actori buni, cu Chris Pine in frunte. Sunt si cateva lucruri bune de spus despre film, dar aspectele negative trag tot filmul in jos.

Filmul spune povestea lui Robert de Bruce, un nobil scotian care devine erou si rege in lupta impotriva ocupatiei opresive a Scotiei de catre regele Eduard I al Angliei. Outlaw King are loc dupa rebeliunea lui William Wallace (eroul din Braveheart) si duce istoria mai departe. Dupa esecul rebeliunii lui Wallace, in ciuda unui tratat de pace, Robert se incoroneaza rege al Scotiei si aduna simpatizanti pentru a lupta impotriva unei armate mult superioare, cel putin numeric, in incercarea de a scapa de subjugarea engleza si a recastiga independenta Scotiei. Povestea are mare potential, mai ales ca stim cum si-a facut Mel Gibson treaba in filmul sau, insa Outlaw King nu reuseste sa spuna o poveste coerenta, clara si logica. Vreau sa cred ca nu scenariul e de vina, ci montajul si regia, insa filmul arde foarte des etape, sare peste scene care ar favoriza personajele si evolutia lor, doar pentru a ajunge mai repede la batalii. Intreg filmul este o continua goana dupa coroana, in care se inflitreaza scene dramatice, care ar trebui sa avanseze povestea, dar mai mult o fac confuza. Pentru cei din Bucuresti, e ca atunci cand mecanicul de la metrou accelereaza nebuneste si te loveste de toti peretii, ca apoi sa stea 5 minute degeaba in statie si sa porneasca din nou in viteza catre urmatoarea statie. Cu sinceritate, cred ca filmul ar fi mers mult mai bine in forma unui serial, exact pe stilul Netflix, cu 10-13 episoade in care sa vedem cum se dezvolta personajele, cum reinvie spiritul rebeliunii si cum isi castiga Scotia independenta.

Ca tot vorbim de scenariu, Outlaw King, desi spune o poveste despre reebeliune, despre un lider care ar trebui sa inspire poporul sa se ridice impotriva asupritorului, este lipsit de dialoguri interesante sau discursuri motivationale care sa te faca sa iei sabia din dulap si sa sari in lupta. Voi face din comparatia cu Braveheart, in care Gibson reuseste sa te miste, sa te faca sa iti pese, sa tii cu amaratii aia de scotieni, murdari, slab echipati si vulgari, in detrimentul englezilor in armura stralucitoare, calarind cai albi, cu soarele care se reflecta divin in sabiile lor, precum cavalerii din basme. David Mackenzie, regizor si scenarist pentru Outlaw King, rateaza toate aceste momente, grabind intreaga poveste, pierzand esentialul: daca vrei sa ne pese de regele proscris, trebuie sa ne arati de ce ar trebui sa ne pese, sa ne arati latura sa umana, relatiile cu prietenii si familia, sa ne arati suferintele si bucuriile lui, nu doar scene in care Chris Pine da bine cu barba si accent scotian.

La capitolul actori, filmul sta destul de bine, insa toti sunt slab utilizati, iar talentul lor este pierdut in lipsa unor momente care sa ii puna in valoare. Chris Pine in rolul lui Robert de Bruce arata ca poate, insa nu i se ofera ocazia. Asa cum spuneam si mai devreme, ii sta bine cu barba si reuseste un accent scotian decent. Aproape toate personajele secundare au o poveste interesanta in spate, insa slab dezvoltata, iar dintre acestea se remarca: Black Douglas, un tanar nobil violent si brutal, jucat de Aaron Taylor-Johnson, Angus, un fel de mana dreapta a regelui, jucat de Tony Curran (Daredevil, Defiance) side Bruce senior, jucat de James Cosmo (Braveheart, Highlander). De partea antagonistilor il avem Stannis Baratheon, care devine in sfarsit rege, pentru ca Stephen Dillane il joaca pe Eduard I al Angliei. Deci, in mare parte, actori buni si foarte buni, trasi in jos de un scenariu care nu le ofera mai nimic. 

Punctele forte ale filmului sunt pe partea de tehnica si vizual. Decorurile si costumatiile sunt deosebite si nu e de mirare, avand in vedere ca Outlaw King a fost filmat in Scotia, unde are loc actiunea. Avem si cateva cadre superbe cu dealurile si vaile Scotiei, puse bine in prim plan de Barry Ackroyd. Poate cel bun element al filmului sunt scenele de lupta si violenta pe care si-o asuma. Sange, mate, sabii care se lovesc, capete taiate si tot tacamul. Este, intreadevar, un deliciu sa privesti bataliile din Outlaw King. Coloana sonora a lui Tony Doogan nu iese cu nimic in evidenta, dar simti ca e acolo.

Per total, Outlaw King dovedeste ca Netflix are intentii bune si incearca sa isi diversifice oferta, insa nu ia si decizia buna atunci cand trebuie sa aleaga produsele pe care sa le distribuie, iar la capitolul filme nu reusesc deloc sa nimereasca ceva bun. Poate ca Mowgli va salva situatia in decembrie. Pana atunci, daca v-a placut Braveheart, sunteti fani ai lui Pine, va plac bataliile sangeroase sau pur si simplu nu aveti ce sa vedeti weekendul acesta, poate ca merita sa dati o sansa lui Outlaw King. Altfel, lasati-l sa stea cuminte in lista de pe Netflix.