Frumoasa si Bestia sau De ce sa nu faci un remake la o capodopera

Au reusit, Disney au dat-o in bara, rau de tot! Daca pentru filmele Marvel ii iertam, ca sunt distractive si te relaxeaza, daca la Star Wars am inteles ca le era frica sa mearga pe ceva original, cand vine vorba de Beauty and the Beast / Frumoasa si Bestia nu mai exista mila. Unul din cele mai bune filme de animatie facute vreodata, de altfel prima animatie nominalizata la Best Picture la Oscar si o capodopera artistica in toata regula, a fost blestemat in 2017 de Disney. Blestemat sa fie o bestie oribila, care nu ascunde nimic frumos la interior, spre deosebire de personajul eponim.

De cand au anuntat seria de live-action remakes a animatiilor celebre, am fost sceptic. Pentru inceput au mers pe animatii vechi, dar apoi au tabarat pe anii ’90, perioada cunoscuta ca Renasterea Disney. Pam-pam, cele mai bune si de succes animatii facute vreodata aici le gasiti (Little Mermaid, Beauty, Aladdin si Lion King). Ce s-au gandit Disney sa faca in continuare? Pai in loc sa refacem un Black Cauldron, de exemplu, criticat la vremea lui pentru ca era prea dark (se potrivea perfect acum), s-au dus sa atace frontal capodoperele Renasterii. Nici macar de acolo nu au luat filmele mai slabe, nu, s-au dus direct pe alea mari. Disney, nu s-au terminat nici basmele, nici originalitatea, lasa-l pe Mufasa sa moara in liniste calcat de antilope.

Sa revenim la masacrul artistic din 17 martie 2017, cunoscut ca Frumoasa si Bestia. Stiti cu totii povestea, iar daca nu o stiti, cu siguranta nu aveti de ce sa cititi acest articol. Pregatiti-va pentru cateva schimbari si adaugiri minore, dar enervante, de la mama moarta a lui Belle , pana la LeFou descoperindu-si sexualitatea. Nu sunt atat de suparatoare prin faptul ca sunt acolo, cat prin faptul ca nu imbunatatesc cu nimic povestea. Apar si cateva schimari ale personajelor, ale personalitatii lor, unele, surprinzator de inspirate, altele total inutile. Oricum, la capitolul scenariu, luati una bucata scenariu original, adaugati vreo 45 de minute inutile in plus si cam asta este noul Frumoasa si Bestia. Puteam sa inteleg daca erau 10 minute, hai 15, dar nu vorbim de Batman v Superman, varianta originala din 1991 nu avea scapari care sa aiba nevoie de petice. Am apreciat ca au inclus cateva elemente din basmul frantuzesc nefolosite in animatie, dar pe langa restul de adaugiri, acestea palesc.

Cand vine vorba de personaje si de actori, ne lovim de marea problema a filmului Frumoasa si Bestia. Daca ne uitam la distributia din 1991, vedem ca toti actorii centrali aveau un background muzical, in principiu Broadway. Mergand in 2017, avem o mare surpriza, doar doi dintre actori au experienta: Luke Evans (vreo 8 ani de musicaluri), cel mai bun lucru din tot filmul asta si Ewan McGregor, care cumva, o da in bara. Restul nu au cantat profesionist niciodata. Si nu doar ca nu au cantat niciodata, dar nu au nici voce, iar auto tune-ul merge de zor cand deschid ei gura. Recunosc, Emma Watson e frumoasa si draguta, iar fizic se potriveste in rolul lui Belle, dar cand incepe sa cante, vrei doar sa termine mai repede. Bestia, jucat de Dan Stevens, are un design potrivit pentru live-action, dar nici pe el nu vrei sa il auzi prea mult cantand. Este un musical, deci cantatul e foarte important. Cam atat despre ei, nu exista chimie, nu arata talent. Stevens are macar scuza ca personajul sau e CGI, pentru ca talent arata din plin in Legion, dar Emma nu a mai facut nimic in afara de Harry Potter. E luata doar pentru imaginea pe care o are, ca e feminista si cunoscuta. La fel ca McGregor, McKellen si Thompson.

Trecem la alte esecuri ale remake-ului Frumoasa si Bestia: obiectele din castel. Daca in animatie, ele erau dragute si dinamice, aici sunt romantate foarte mult si transformate intr-un fel de part-time villain. In original, Belle ii simpatizeaza pentru ca sunt prietenosi, distractivi si o ajuta sa se simta de-a casei, nu ca o prizoniera. In film toti sunt pusi pe rele de la inceput si vor sa o forteze pe Belle sa se cupleze cu Bestia. O mint, ii ascund lucruri si o pacalesc. Practic obiectele alea prietenoase, care erau sarea si piperul animatiei devin acum semi-villains, iar sentimentul e ajutat si de design-ul ciudat. E drept, e live-action, deci trebuie sa fii mai aproape de realitate si nu puteau sa foloseasca design-ul dragut al animatiei, dar unele obiecte arata atat de ciudat,ca nu ti-ai lasa sigur copiii langa ele, nici neanimate. Nu mai vorbesc de sila si scarba demonstrata de unii actori fata de rolurile lor. Ewan McGregor (Lumiere) a recunoscut ca nu a vazut animatia originala si nici nu a vrut sa o vada, in ciuda faptului ca are 4 copii, deci ocazii si “scuze” sa vada filmul avea. La partea de cantat, pare ca a uitat ce a facut in Moulin Rouge, pentru ca aici e mai stins decat o lumanare. Ian McKellen, respect pentru el, oricum prea multe nici nu zice, ca scenariul l-a cam uitat pe Cogsworth. Ms. Potts este problematica intr-o singura privinta. Emma Thompson nu e Angela Lansbury, iar interpretarea ei a cantecului central, din scena care trebuia sa franga inimi, este extrem de slaba.

Si ajungem si la villains: LeFou si Gaston. O spun direct: Luke Evans este singurul lucru bun din Frumoasa si Bestia. Se vede ca omului ii place sa cante si se bucura ca o poate face pe marele ecran si se vede din plin in atitudinea sa. Gaston este mult mai bine conturat aici: este un fost capitan in armata, a ramas cu sechele grave, dar e la fel de arogant si narcisist precum personajul clasic. De LeFou (Josh Gad) nu pot sa spun decat ca si-au batut joc. Mare scandal cu personajul gay si pe buna dreptate, nu pentru ca ar fi gay si pentru modul in care Disney a ales sa ne arate asta. Gesturi care mai de care mai penibile, caracteristice unei pitipoance in calduri. 

Muzica este sub orice critica in acest remake. Nici o melodie nu se ridica la nivelul originalului, doar “Gaston” si “The Mob Song” sunt salvate de Luke Evans. Cantecul introductiv, ala care trebuia sa anute cu surle si trambite ca incepe povestea, este masacrat de Emma Watson, care da rateuri mereu, cu o voce modificata prin auto tune. “Be Our Guest” paleste atat vizual cat si vocal si se vede ca McGregor s-a abtinut sa incerce. Vocea lui Dan Stevens este ceva de speriat, se simte ca poate ceva, dar cu modificarea vocii pentru a suna mai a Bestie, totul suna oribil, in special noul cantec specific personajului, “Evermore”, cantat mult mai bine de Josh Groban ca bonus track pe coloana sonora. Si ajungem la marele “Beauty and the Beast”, pe care saraca Emma Thompson, cu vocea ei voioasa si draguta, nu o poate sustine, pentru ca nu are emotia necesara. Pe langa cantece avem si muzica obisnuita de fundal, care sunt si ele masacrate. Au sters cu buretele toate temele din animatie si le-au refacut sau remixat intr-un stil care nu te duce deloc cu gandul la capodopera care ne-a facut copilaria mai frumoasa.

Din punct de vedere vizual, filmul e bunicel. Incearca sa faca totul mai dark fantasy si mai frantuzesc, dar pierde din magia originalului, iar asta se vede cel mai mult in obiectele din castel si in scena cu dansul dintre Belle si Bestie, care scade mult impactul emotional.

Frumoasa si Bestia nu este doar un mare esec si o mare dezamagire, este si un semn ca Disney o ia pe aratura rau in goana dupa bani. Este cel mai inutil remake facut vreodata. Nu aduce nimic nou care sa merite, nu imbunatateste cu nimic (nici vizual, nici muzical, nici de alta natura) originalul si distruge o amintire perfecta pentru a o inlocui cu o vaca de muls bani. Sper din tot sufletul ca parintii le vor arata copiilor animatia din 1991 si ca vor incerca sa evite aceasta atrocitate. Cu putin noroc, acest remake nu va ramane in memoria celor mici ca interpretarea acestui basm si va fi uitat repede. Singurul motiv pentru care merita vazut filmul asta este Luke Evans, dar pentru 10-15 minute dintr-un film mai lung de 2 ore, nu merita banii si drumul pana la cinema.