Creed sau cum sa duci mai departe o franciza

Creed II se lanseaza in curand si, pentru ca nu am scris nimic despre primul film la vremea lui, m-am gandit ca acum este momentul cel mai bun. Am vazut&revazut recent Rocky 3, Rocky 4 si Creed, in incercarea de a intelege mai bine intreaga mostenire pe care o lasa vechea franciza noului film, dar si pentru ca povestile celor doua filme Rocky sunt strans legate de povestile celor doua filme Creed. Poetic, nu? Sau poate neinspirat? Filme acestea insa nu sunt neaparat despre originalitate (poate doar primul film, care a primit multe nominalizari si premii Oscar), ci despre perseveranta spiritului uman, despre lupta fizica si psihica pe care o ducem fiecare dintre noi cu viata. 

Creed spune povestea lui Adonis Creed (Michael B. Jordan), fiul vechiului rival al lui Rocky, Apollo. Adonis are lupta in sange, la fel ca tatal sau, dar are nevoie de un antrenor pe masura, iar batranul Rocky Balboa (Sylvester Stallone) s-a retras si nu mai vrea sa aiba de-a face cu boxul. Pasiunea tanarului Donnie pentru box il revigoreaza insa si pe Rocky si cei doi pornesc intr-o “calatorie” care ii va schimba pe amandoi si care va pune din nou pe scena faimoasele nume Creed si Balboa. Creed continua cumva povestea din Rocky 3, asa ca e util sa il vedeti inainte, pentru ca veti intelege mai bine de ce apeleaza Adonis la batranul boxeur si de ce accepta Rocky sa il antreneze, chiar daca are multe retineri la inceput. Nu doar asta, dar avem parte si de cel mai asteptat deznodamant dintr-o franciza. Rocky 3 se termina cu o lupta neoficiala intre Balboa si Apollo, un cliffhanger urias pentru fanii francizei. 4 filme si 33 de ani mai tarziu aflam in sfarsit raspunsul la intrebarea: cine a invins? Ryan Coogler e pe val! La momentul acestui film, era la a doua lui productie mare, intre timp regizand si scriind mamutul Black Panther  (a spart recorduri si a extaziat criticii si fanii, dar nu si pe mine). Cum spuneam, Coogler a facut o treaba deosebita cu povestea si regia, construind o poveste care omagiaza cu mult respect seria Rocky, punand bazele unei noi serii cu tanarul Creed in prim plan. Altfel, filmul urmeaza structura primului film din serie: underdog-ul se antreneaza si il invinge pe campion, combinata cu ideea celui de-al treilea film, in care legenda ajunge sa antreneze noul campion. 

Totodata, Coogler a stiut cum sa acorde atentie personajelor sale, sa construiasca drama in jurul lor si sa te faca sa iti pese de ele. Michael B. Jordan este deja actorul favorit al regizorului, jucand in toate filmele sale (va juca si in urmatorul, Wrong Answer) si pe buna dreptate. Tanarul actor este acum pe val, cu multe roluri interesante la activ, iar rolul fiului lui Apollo Creed i se potriveste ca o manusa de box (haha). Este un rol extrem de fizic, in care atitudinea conteaza mai mult decat profunzima replicilor, iar Michael isi face foarte bine treaba. Nu doar atat, dar are o chimie foarte buna cu “unchiul” Stallone. Si iata ca am ajuns si la legendarul Rocky Balboa. La fel ca in cazul lui Schwarzenegger, rolurile lui Stallone au fost in general foarte fizice si mai putin dramatice, insa, spre deosebire de rivalul sau, Sylvester s-a implicat mai mult in productie si are si recunoastere mai mare in fata criticilor (nominalizari si premii Oscar, BAFTA si Golden Globes). Rolul de Rocky batran i se potriveste de minune si, as spune, este cel mai bun rol al sau de pana acum. Chimia cu tanarul Jordan este clar vizibila, iar relatia de tata-surogat- fiu devine astfel credibila. Nota 10 la actori. Se mai remarca Tessa Thompson in rolul prietenei lui Donnie.

Ludwig Göransson este responsabil de soundtrack si merita la fel de multe aplauze ca restul celor din productie. Muzica sa transforma filmul, il leaga de seria Rocky si ii creeaza o identitate proprie in acelasi timp. Göransson a reusit sa creeze o tema noua memorabila pentru Donnie si in acelasi timp sa incorporeze tema lui Rocky (creata de Bill Conti), iar melodia in care temele lor se imbina simbolizeaza perfect ideea de “passing of the torch”. Totodata, pe partea de coregrafie, luptele sunt excelent redate, chiar filmate prin camerele HBO, pe care canalul TV le foloseste la meciurile adevarate de box. Coogler a stiut si cum sa se folosesasca de elementele nostalgice (locatii, personaje, cadre) pentru a trezi emotii puternice, fara sa abuzeze de mostenirea primita sau de rabdarea fanilor. 

Nu este un film perfect, uneori prea lent (are 2 ore, in timp ce majoritatea filmelor Rocky au in jur de o ora jumatate), dar Creed este exemplul perfect de cum sa revigorezi o franciza, fara sa para ca mulgi si ultimul dolar din ea (looking at you Disney-Star Wars). Creed trece cu brio prin toate testele de adrenalina, drama, lupte, nostalgie si personaje bine construite si iese in evidenta in aceasta perioada plina de remake-uri, reboot-uri si sequel-uri pentru francize demult uitate. 

Creed II marcheaza intoarcerea unuia din cei mai puternici adversari ai lui Rocky, Ivan Drago (Dolph Lundgren), reintalnirea dintre cei doi fiind un moment mult asteptat de catre fani, din momentul anuntarii filmului. Mizele celui de-al doilea film par sa creasca. Va fi o lupta “ca in povesti”, cei doi giganti, Balboa si Drago, sunt acum legende batrane, insa campionii lor se lupta pentru ei in ring. Iar drama este elevata si de faptul ca Drago este cel care l-a omorat in ring pe Apollo, prietenul si mentorul lui Rocky si tatal lui Adonis. Adica toata lumea are de impartit ceva cu toata lumea in Creed II! Cafteala mode on!