Creed II: cand trecutul devine o noua poveste

Si iata ca a venit si momentul acela mult asteptat al anului! Nu, nu Black Friday, ci Ziua Recunostintei, care aduce cu ea Creed II. Asa cum spuneam si in cronica recenta pentru Creed, am revazut Rocky 3 si 4, alaturi de prima parte a noii francize si va recomand sa o faceti si voi, daca aveti timp si rabdare. O sa intelegeti altfel toate evenimentele din filmele Creed. Oricum, pe scurt, partea a doua, chiar daca nu se ridica la inaltimea primului, este un film care merita asezat in raftul cu trofee al familiei Balboa-Creed.

Creed II readuce demonii trecutului in prezent si le da si chip, Ivan Drago si fiul sau, Viktor, cu sete de razbunare pentru umilinta suferita in fata lui Rocky acum 30 de ani. Insa nu doar ei vor sa se razbune, caci pentru Adonis, victoria impotriva tanarului Drago inseamna invingerea demonilor proprii si a celui care i-a ucis tatal. Povestea este scrisa in stilul clasic al filmelor de gen, insa are cateva elemente care o distanteaza de clisee, in special personajele.

Istoria filmelor Rocky joaca un rol important in modul in care spectatorul vede Creed II, pentru ca, desi poate fi vazut lejer doar ca o continuare pentru primul film, acesta incheie povesti despre care nici nu banuiam ca ar fi fost inca deschise. Se simte aportul lui Sylvester Stallone in realizarea scenariului, in special in ceea ce priveste familia Drago, dar si in transformarile din familia Balboa-Creed. Modul in care Juel Taylor si Stallone au conturat personajele, te face sa iti pese chiar si de cei pe care ai trebui sa ii dispretuiesti. Chiar si locurile care apar pe ecran au o semnificatie aparte pentru cei care cunosc seria.

“You got everything to lose, this guy has got nothing to lose.”

Despre Michael B. Jordan si Sylvester Stallone nu sunt prea multe de zis. Amandoi joaca foarte bine si continua sa aiba o chimie foarte buna pe ecran, ajutati si de scene puternice emotional. Tessa Thompson capata si ea un rol mai important ca Bianca, iubita lui Adonis si va recomand sa fiti foarte atenti la cameo-uri si referinte. Relatia “tata-fiu” dintre Adonis si Rocky este pusa la incercare, iar cei doi trebuie sa accepte defectele celuilalt, cu tot cu demonii trecutului. Daca lui Creed II i-a iesit ceva foarte bine, atunci este omagiul adus filmelor Rocky (uneori mai bine ca in primul film). Insa centura revine de aceasta data antagonistilor.

“Because of you… I lose everything. You ever see stray dogs in the Ukraine?”

Familia Drago este cel mai interesant element al filmului. Dolph Lundgren se intoarce in rolul lui Ivan, iar pugilistul de origine romana, Florin Munteanu, il joaca pe fiul acestuia. Cei doi sunt deosebiti impreuna si comunica, uneori, chiar mai bine decat Sylvester si Michael. Din pacate, scenariul nu le ofera prea multe replici, insa atitudinea, comportamentul si limbajul non-verbal fac personajele lor mai infioratoare decat o serie de injuraturi in rusa. Vedem ce a suferit Drago dupa infrangerea in fata lui Rocky si cum l-a pregatit pe Viktor sa lupte si sa razbune amintirea numelui lor. Laudam modul in care sunt scrise personajele si asta pentru ca, cei doi Drago sunt mai mult decat niste brute sovietice, sunt oameni, cu suferinte si drame personale, iar Creed II, in putinul timp dedicat exclusiv celor doi, te face sa iti pese. Iar Florian este un actor destul de bun, avand in vedere ca e boxer.

Scaunul regizorul este ocupat de data aceasta de Steven Caple Jr., un regizor incepator, aflat la primul sau film mare, dare care dovedeste ca e capabil sa preia fraiele lasate de Ryan Coogler. Exista destule scapari pe care un regizor mai experimentat le-ar fi rezolvat, probabil, precum modul de filmare al luptelor (mai haotic decat in primul film) si editarea. Desi are putin peste 2 ore, ca majoritatea filmelor din seria Rocky, Creed II se simte uneori prea obositor, are momente de pauza prea lungi. Am apreciat modul in care filmele din aceasta serie au reusit sa imbine drama cu luptele de box, dar uneori prea multa drama (familia Creed) sau prea putina (familia Drago) strica.

Singurele reprosuri majore pe care le am la adresa filmului sunt legate de muzica, dar si de istoria Rocky de care vorbeam mai sus. Ludwig Göransson este din nou compozitorul, insa nu reuseste sa creeze o muzica la fel de puternica. Modul in care a imbinat temele lui Adonis si Rocky in primul Creed ramane punctul culminant, mai ales montajul de antrenament. Aici, faimosul montaj se pierde intr-o melodie cu mult mai putin suflet si mult mai generala, comerciala, iar restul coloanei sonore se remarca prea putin. Culmea, tema lui Drago este, la fel ca personajul, mult mai energica si deosebita. Legat de poveste, cred ca marea greseala a producatorilor (ma refer la toti cei implicati) a fost sa evite o confruntare directa intre Rocky si Drago. Avand in vedere istoria lor, ai crede ca un conflict emotional si psihologic intre cei doi ar fi un punct important al filmului, dar ocazia trece foarte repede in primele 15-20 de minute. Va avertizez doar, ca sa nu aveti asteptari prea mari in directia asta, daca marketingul v-a pacalit ca asa o sa fie.

Creed II continua sa demonstreze ca poti face sequeluri la francize vechi, sa aduci omagii si sa construiesti deasupra fundatiei, fara sa transformi totul intr-o vaca de muls bani. Sa speram ca cei din spate vor sti cand sa se opreasca, sper ca cel mult Creed III.