Avengers Infinity War: Thanos salveaza MCU

Avengers Infinity War face ravagii la box office si deja a trecut de 1 miliard de dolari, fara sa fie lansat inca in China. Marvel ne-a obisnuit deja cu o reteta care faci bani, dar totusi, care este secretul succesului acestui film? Unii vor spune ca este faptul ca toti eroii MCU apar in sfarsit impreuna intr-un film, altii vor spune ca e un film plin de actiune si efecte bune, dar as merge mai departe cu un raspuns si mai simplu: Thanos. Pentru prima oara de cand a inceput MCU, avem un villain bine conturat, unul care respecta regula de aur si se considera personajul pozitiv in propria poveste (ceea ce, mai mult sau mai putin, chiar este). Unele paragrafe ar putea fi considerate spoilere, deci va atentionez de pe acum, insa nimic care sa strice placerea vizionarii filmului.

Dupa 18 filme in care Thanos si Pietrele Infinitului au fost mentionate aproape constant, era si cazul ca “apocalipsa” sa vina. Interesant este modul in care conecteaza toate celelalte filme. Tony s-a retras din activitate si incearca sa isi creeze o familie cu Pepper (mentionat in Spider-Man Homecoming), Thor, Hulk si Loki sunt pe nava asgardiana, acolo unde i-am vazut ultima oara in Thor Ragnarok, Gardienii isi fac de cap prin galaxie, iar pe Pamant regasim echipele Avengers destramate, unii de partea “statului”, altii exilati, actionand din umbra – echipa lui Captain, asa cum stim din Civil War, in timp ce Doctor Strange se ocupa de protectia realitatii noastre, asa cum stim din filmul lui. Asta reuseste Marvel sa faca foarte bine, sa construiasca o lume in care personajele evolueaza, se schimba si ajung in situatii diferite fata de cum le stiam la inceput. Si aici apare Thanos, despre care nu stim prea multe, decat ca vrea Pietrele si, posibil, sa cucereasca universul (unde aflam ca nu e chiar asa). Avengers Infinity War sacrifica totusi cateva personaje importante, pentru a-l aduce in prim plan pe Thanos.

Avengersii sunt impartiti in mai multe echipe, daca putem spune asa, unindu-se partial abia spre final. E un aspect important, pentru ca se evita in felul asta supraaglomerarea pe ecran si conflictul de “interese”, in sensul ca nimeni nu se lupta pentru aparita pe ecran, iar combinatiile de eroi creeaza niste situatii interesante. Avem practic 3 mini-echipe Avengers: una condusa de Tony, alta de Thor si ultima de catre Captain, iar asta inseamna din start 3 fire narative diferite, la care se adauga si cel al lui Thanos. Din pacate, povestea din jurul echipei lui Captain este cea mai slaba si cea mai plictisitoare, actiunea desfasurandu-se pe Pamant, unde miza este asigurarea pazei pentru Vision, care are Piatra Mintii. Tony, Thor si Thanos sunt personajele centrale ale acestui film. Evolutia primilor doi s-a desfasurat pe parcursul trilogiilor proprii si celor doua filme Avengers de dinainte, ambii maturizandu-se si transformandu-se din “zei” aroganti in oameni resonsabili, afectati de consecintele actiunilor lor, iar in Infinity War. Povestilor lor se incheie aici: Thor isi asuma in sfarsit rolul de protector si intelege ce a fi “zeu” inseamna si multe sacrificii, in timp ce Tony invata ca cei din jurul sau pot deveni victime ale propriei sale arogante. Si acum ajungem la Thanos, jucat superb de Josh Brolin. Fratii Russo au reusit sa il integreze in acest film, fara sa uite sa ii creeze o poveste, sa il contureze, sa ii ofere motivatii si emotii. Astfel, vedem un Thanos puternic si ambitios, care nu doreste Pietrele pentru putere absoluta, ci pentru un scop pe care el il considera nobil si care cere sacrificii. Si aici intervine emotia, pentru ca acele sacrificii nu sunt usor de facut, iar Thanos sufera atunci cand trebuie sa le faca. Fara indoiala ca Avengers 4 se va axa mai mult pe eroi, dar decizia de a-i oferi un rol mai mare lui Thanos in Infinity War este foarte buna si pot spune ca e cel mai bun villain MCU de pana acum. 

Am putea spune ca, Infinity War este varianta Marvel a lui Empire Strikes Back (din multe puncte de vedere, dar mai ales al povestii). Eroii sufera si resimt mult mai real consecintele, in timp ce Thanos (Imperiul – Darth Vader) se ridica si are ocazia sa loveasca puternic. Lipsa glumelor exagerate este un alt punct forte al filmului, pentru ca partea de drama capata mult mai mult importanta si tonalitatea filmului e mult mai matura. Ar fi fost culmea ca Thanos sa inceapa sa faca glume in timp ce eroii sangereaza si iau bataie, iar universul asa cum il stim sa se destrame. Interactiunile dintre eroi au cateva glume, dar numai atunci cand este cazul. S-au dus momentele epice distruse de o gluma prost pusa in scenariu. Culmea este ca a fost nevoie de 2 regizori veniti din zona de comedie ca Marvel sa faca niste filme mai mature (Winter Soldier, Civil War si Infinity War).

Tonul matur al filmului este sustinut si de efecte si muzica. Revenind tot la Thanos, CGI-ul lui este extrem de bine realizat si il transforma intr-un personaj credibil, departe de impresia de cartoonish pe care ne-o ofereau trailerele. Atentia la efectele digitale este completa (spre deosebire de Black Panther unde s-au scapat, mai ales spre final). Problema cu muzica filmelor Marvel nu se rezolva nici aici si, din nou, avem parte de un soundtrack pe cat de epic, pe atat de cliseic si nememorabil. Totusi, Alan Silvestri merita o bila alba aici, pentru incercarea de a crea o coloana sonora inspirata de stilul lui John Williams. Totul e mult mai orchestral, mul mai dramatic, iar asta ajuta filmul.

Avengers Infinity War nu este un film perfect si poate nici cel mai bun film din MCU (inca mai cred ca Winter Soldier e cel mai coerent si bine realizat film), dar este cu siguranta in top si, prin intermediul lui Thanos, reuseste sa depaseasca asteptarile si sa destrame cateva clisee Marvel.