Review: Spider-Man Homecoming

Spider-Man s-a intors acasa si la propriu si la figurat! Da, Spider-Man Homecoming a inceput sa isi teasa panzele prin cinematografe si o sa va prinda ca pe musculite, pentru ca e atat de bun. Nu ii ia locul lui Spider-Man 2, dar este cu siguranta cel mai bun film cu acest supererou de la filmul lui Raimi incoace. Optiunea de a-l face pe Peter Parker adolescent licean a fost una extrem de buna. Nu de alta, dar de supereroi adulti, cu probleme de adulti deja ne-am saturat. E fain sa vezi cum Spider-Man alearga disperat prin oras ca sa nu intarzie la o olimpiada sau cum incearca sa se intergreze in colectivul de la scoala. Sub indrumarea lui Kevin Feige, cei de la Sony au reusit sa faca un film bun cu Spider-Man si sa il integreze in MCU.

Foarte entuziasmat dupa lupta cu Avengers din Captain America: Civil War, Peter se intoarce acum acasa, in New York, la viata plictisitoare de elev. Dupa ce l-a recrutat in echipa sa, Tony Stark nu l-a lasat chiar de izbeliste pe tanarul supererou in devenire, ci ii urmareste miscarile, lasandu-l pe Happy (Jon Favreau) sa il supravegheze. Costumul oferit cadou de Stark ii ramane, iar asta il incanta la nebunie pe Peter, care invata sa isi foloseasca din ce in ce mai bine puterile. Aventura sa din Civil War il face insa mai arogant. Da, este un pusti, dar odata ce ai ajuns la masa celor mari iti doresti sa ramai acolo, iar Peter e frustrat ca Tony nu l-a invitat inca sa se alature echipei Avengers. Totusi, o amenintare din umbra, sub forma lui Toomes aka Vulture (Michael Keaton), un scavenger (in lipsa unui cuvant potrivit in lb romana) care fura „gunoaiele” aparute in urma luptelor supereroilor: tehnologie chitauri, bucati din robotii lui Ultron etc si le transforma in arme pe care vinde pe piata neagra.


Ca poveste, Spider-Man Homecoming urmeaza reteta clasica Marvel la care regizorul Jon Watts reuseste sa adauge un nou ingredient: atmosfera specifica filmelor cu adolescenti. Nu mai razi pentru ca se impiedica Iron Man, ci pentru ca Peter Parker se balbaie cand o vede pe fata de care ii place. Nu te mai entuziasmezi cand Captain America se pregateste sa il bata pe villain, ci atunci cand unul din pustii de la scoala il vede pentru prima oara pe Spider-Man. Faptul ca este un film despre adolescenta si maturizare (implicit si despre transformarea din tanar cu puteri in supererou) si nu un origin story obisnuit, face din Spider-Man Homecoming un film foarte bun, atat in suita Marvel, cat si ca film Spider-Man. Si mai reuseste sa faca ceva, nu isi bate joc de villain. In sfarsit, iti pasa putin si de amaratul ala care fura si distruge, pentru ca nu face asta din dorinta de a cuceri lumea, ci din motive mult mai intime si emotionale, care te fac sa empatizezi cu el.

Homecoming are totusi cateva aspecte pe care unii le-ar considera minusuri, in functie de cum le privesti. Pentru un film cu Spider-Man te-ai astepta la mai multe acrobatii si topaieli printre cladirile uriase din New York, dar totul e mentinut la scara mai mica, totul se petrece „in cartier”, ca asa spune si vorba: „your friendly neighborhood Spider-Man”. Asta face povestea lui Peter mai intima si mai profunda, fiind vorba de o transformare interioara, nu neaparat de o evolutie exterioara (de la ajutat batranici sa traverseze strada ar fi fost un salt urias la a opri raze laser care distrug lumea din cer). Un alt aspect este pasul mai lent al filmului. Nu e nimic bombastic, in afara de scenele de actiune de la mijloc si la final si nici acelea nu sunt la nivelul altor filme cu supereroi. Asta nu e neaparat un lucru rau, din nou, pentru ca e vorba de un pusti cu superputeri, nu de un erou in plina maturitate. Totusi, scara mai mica a povestii si lipsa unor scene de actiune cu impact major creeaza o problema: mize aproape inexistente. Da, un tip rau vinde arme periculoase criminalilor. Si? Tony Stark se lauda mereu ca se va ocupa el de asta. Da, un feribot (care apare si in trailer) este rupt in doua de Vulture. Dar in niciun moment nu simti ca exista un pericol iminent pentru oamenii obisnuiti. In afara de lupta interioara a lui Peter si de universul din jurul lui, restul lumii o duce destul de bine. Nimeni nu moare, nimeni nu e grav ranit si pana si villain-ul este destul de preocupat sa nu produca daune prea mari (pentru a nu atrage atentia).


Tom Holland
este alegerea perfecta pentru aceasta varianta a lui Spider-Man. Daca in Civil War l-am vazut foarte putin si a fost mai mult de efect, aici, tanarul actor isi arata talentul. Nu doar ca este foarte simpatic si amuzant, dar este atletic si sportiv (a facut singur multe dintre cascadorii), iar asta il recomanda atat in rolul lui Peter, cat si in rolul lui Spidey. O sa vorbim de Vulture la final, dar pana atunci trebuie mentionate personajele secundare. Tony Stark (Robert Downey Jr.), pe cat de promovat a fost in trailere si postere, pe atat de absent a fost in film. Da, va anunt de acum ca Iron Man apare cam 5 minute in tot flimul. Asta nu e un lucru rau, caci astfel, Spider-Man ramane supereroul central. Tony e un mentor si apare exact atat cat e nevoie ca sa spuna niste vorbe de duh bune de pus ca status. La fel de mult apare si Happy (Jon Favreau), soferul lui Stark, disparut in ultimele filme. Speram ca el sa aiba un rol mai important, dar e redus la nivelul de angajat frustrat. Matusa May (Marisa Tomei) are si ea un rol minimizat in Homecoming, dar, cumva, asta e de inteles. Focusul este pe viata de licean a lui Peter, nu pe viata de acasa. Si ca tot am ajuns la scoala, copiii sunt geniali. Ned (Jacob Batalon) este geek-ul din noi. Prietenul cel mai bun al lui Peter si primul care afla ca el e Spider-Man, el face legatura dintre noi, fanii geek si lumea filmului. Nu doar atat, dar este si motorul multor scene de umor. Si ajungem si la villain. Lasand la o parte aparitia trecatoare a lui Shocker, Vulture apare pentru prima oara pe marele ecran, iar Keaton isi arata talentul cu varf si indesat in acest rol. Toomes nu e just another Marvel villain, asa cum spuneam mai sus. Nu vrea sa cucereasca lumea, vrea sa aiba grija de cei dragi. Pe langa asta, costumul lui arata bestial. Doar pentru Vulture si trebuie sa vedeti filmul.

La capitolul efecte speciale, filmul arata foarte bine, dar deja era ceva de asteptat. Muzica lui Giacchino este reusita, potrivita unui tanar Spider-Man, cu o tema ce sugereaza aventura, entuziasmul si transformarea si nu neaparat eroismul bombastic. Nici Vulture nu e mai prejos, cu o tema infricosatoare si puternica.

Per total, Spider-Man Homecoming e exact ce aveam nevoie acum de la MCU. Un film bun, distractiv, plin de viata, un suflu de aer tineresc intr-o reteta deja prafuita si rasfolosita. Deci mergeti sa il vedeti, eventual la IMAX!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *