Review: Martianul

MartianulMartianul a amartizat in sfarsit in cinematografe. Noul film al lui Ridley Scott este adaptarea cartii cu acelasi nume, scrisa de Andy Weir, un SF original si deosebit, cu o premisa ce merita transpusa pe marele ecran. Multa lume si-a pierdut increderea in Scott dupa ultimele sale filme, dar Martianul ii spala “pacatele” si il readuce in prim plan, ca unul din cei mai buni regizori actuali.

Premisa este aceeasi ca in carte. Mark Watney (Matt Damon) ramane singur pe Marte, in urma unei furtuni care il doboara si face restul echipajului sa il considere mort, parasind planeta fara el, cu nava Hermes. La scurt timp, Mark se trezeste si incepe sa caute metode pentru a supravietui si a intra in contact cu NASA. Precum cartea, filmul ne ofera mai multe perspective, privind ce face “martianul”, in timp ce oamenii de stiinta de la NASA cauta solutii pentru a-l salva, iar echipajul navei se lupta cu vina mortii sale. Recenzia cartii o puteti citi in cel mai nou numar din Revista @FiLM Geek (http://issuu.com/revistafilm/docs/geek-3-2015/20).

MartianulCa adaptare, filmul este destul de reusit, mai ales pentru fanii care nu sunt foarte pretentiosi, dar elimina cateva elemente din poveste si cateva citate foarte amuzante si smart, care ar fi facut Martianul si mai savuros. Trecand cu vederea aceste detalii, filmul este cel mai bun film al lui Ridley Scott din ultimii 10 ani, adica de la Kingdom of Heaven incoace. Drama, tensiunea, luptele interne ale personajelor, dar si umorul si atmosfera (nu a planetei Marte) sunt prezente din plin si fac dintr-un “simplu” film SF, o poveste deosebita (but really, no Aquaman joke?!).

Personajele si actorii sunt cei care fac adaptarea reusita, daca povestea nu urmareste atat de exact cartea. Matt Damon il intruchipeaza perfect pe Mark Watney, astronautul inteligent, amuzant si descurcaret, care colonizeaza planeta Marte cu plantatia sa de cartofi. Atitudinea si modul in care isi spune replicile, plus utilizarea jurnalelor video, il fac un Watney credibil. Daca ar fi avut si celelalte momente tensionate din carte, probabil ca rolul sau ar fi fost mult mai puternic si ar fi avut ceva sanse la Oscar, dar ramane totusi un rol bun in portofoliul lui Damon. Distributia este una de renume si chiar daca unii au roluri mai mici, toti merita mentionati. O sa incep cu cei care au fost o surpriza placuta in film si au jucat pe masura talentului lor. Jeff Daniels in rolul directorului NASA, Teddy Sanders, este demn de talentul sau. Dupa Newsroom, in care am vazut cu adevarat ca poate juca un rol dramatic credibil, actorul ne Martianuldemonstreaza din nou ca poate, intr-un rol rece, calculat si serios. Kate Mara este o alta surpriza placuta, chiar daca nu apare prea mult. Johanssen, personajul ei, este o programatoare geek, timida, dar puternica, iar actrita reuseste sa ne arate exact aceste calitati (o mai iertam putin pentru Fantastic 4). Restul, desi nu fac roluri deosebite, isi fac treaba: Jessica Chastain – capitanul Lewis, ce se invinovateste pentru parasirea lui Watney pe Marte; Michael Peña – pilotul, amuzant la fel ca in Ant-Man; Sebastian Stan si Aksel Hennie – tot parte din echipaj; Sean Bean – coordonatorul echipajului Hermes, care sfideaza ordinele lui Sanders; Chiwetel Ejiofor – ca Vincent Kapoor, directorul misiunii, ce ar fi trebuit sa fie indian si Kristen Wiig – PR-ista NASA, mai putin a naibii decat in carte.

Atmosfera si efectele vizuale ale filmului sunt alt mare plus. Marte este superba, salbatica, rece si rosie, dar ofera niste peisaje deosebite. Aventura lui Watney il poarta prin mai multe locuri si avem ocazia sa vedem cum ar fi daca omul ar ajunge pe marte. Bineinteles, nu putem vorbi de atmosfera lui Martianul, fara sa punem la socoteala si muzica. Harry Gregson-Williams este compozitorul coloanei sonore, foarte reusita, dar ajutata de muzica disco a lui Lewis. Un fapt semnalat des in carte, dar pe care nu il poti resimti la fel, muzica disco a capitanului este o “glazura” speciala pentru film, atunci cand Watney este nevoit sa isi acopere timpul liber cu muzica si seriale vechi (David Bowie, Donna Summer ABBA si Tina Turner).

Martianul

In final, Martianul este un film foarte bun, unul din cele mai bune regizate de Scott, pe care il recomand cu mare caldura. Un film de nota 9, care ar fi putut si mai bun, daca ar fi fost putin mai dark, asa cum este si cartea si ar fi marit mai mult mizele si pericolele. Oricum, filmul este deosebit si merita vazut in cinematografe, poate nu neaparat 3D, care nu serveste un rol prea important aici.

2 Comments on “Review: Martianul

  1. Felicitari! Vreau sa vad filmul, dar cuvintele tale m-au convins sa merg chiar azi la cinema. In afara de impresia generala foarte buna, e vreo scena anume care te-a cucerit?

    • Multumesc. Nu pot sa zic ca m-a cucerit vreo scena in mod special, dar sunt cateva momente mai amuzante sau memorabile. Cand se gandeste el cum sa pozeze pentru NASA, care lanseaza poza public sau cand danseaza el in rover pe muzica “cel mai putin disco”. Din pacate, sunt cateva replici foarte bune din carte, care ar fi mers perfect spuse de Matt, dar au fost eliminate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *