Review: Krampus

“You better watch out, You better not cry, Krampus is coming to town”.

KrampusDa, fratele cel rau al lui Mos Craciun a sosit si la noi. Krampus este regizat si scris de Michael Dougherty, cunoscut pentru filmul Trick ‘r Treat, un cult horror din 2007,  primit cu laude de critici si spectatori. Iar cand Universal si Legendary au anuntat ca vor scoate un alt horror-comedy, axat pe Craciun, cu monstruleti si un Mos Craciun malefic din folclorul european (deh, numai pe aici mai gasesti Mosi maelfici, iepurasi turbati si alte oratanii), nu am putut sa nu ma gandesc la Gremlins. Krampus este, mai mult sau mai putin, un omagiu la filmele lui Joe Dante, cu umor si mult creepy-horror.

Cand familia sa disfunctionala se cearta pe tema sarbatorilor, tanarul Max (Emjay Anthony) isi pierde interesul si refuza sa se mai bucure ca vine Craciunul. Dar habar nu avea ca cei care isi pierd spiritul de sarbatoare dezlantuie furia lui Krampus, o forta demonica din vremuri stravechi care are misiunea de a-i pedepsi pe cei care nu mai cred in Craciun. Asupra familiei lui Max se dezlantuie iadul, caci toate indragitele simboluri de Craciun prind viata si ii arunca in asediu, invrajbindu-i unul impotriva altuia, declansand un adevarat razboi pentru supravietuire. Ce mi-a placut mult la film este inceputul. Pe fundal ruleaza un colind clasic american, in timp ce, in mall, Craciunul prinde viata, iar oamenii se calca in picioare pentru reduceri, copiii din piesa de teatru se iau la bataie, iar Mosul “din mall” se uita pervers la fetele care fac poze cu el. Iar scrisul din generic este pur “craciunesc”, caligrafic si dragut. Intro-ul te pregateste foarte bine pentru ceea ce va urma. Haos, razboi, certuri in familie si o lupta acerba pentru supravieturie, ca doar vine Craciunul.

Krampus

Filmul nu este prea lung, doar 98 de minute, dar aici apare o mica problema. O ora din film vedem mai nimic. Cam toata aceasta prima ora este plina de umor, unele glume fiind clasice pentru o comedie de sezon, altele putin perverse si nebunatice. Pe langa replicile amuzante ale personajelor, incepe sa se strecoare si suspansul, foarte bine realizat, dar parca lungit prea mult. Abia in ultima jumatate se dezlantuie haosul, dar si cand se dezlantuie… pe langa Krampus, monstruos si infricosator, avem parte si de un twist macabru asupra simbolurilor clasice de Craciun: omuleti de turta dulce criminali, ingeri vampirici, jucarii posedate, care papa copii si elfi demonici pregatiti de razboi, precum orcii din LOTR. Superb,nu? Sunt multe scene care aduc aminte de Gremlins, in special cand actele criminale sunt insotite de un raset dragut si copilaresc.  Finalul filmului este neasteptat, cu un twist superb, ce te face sa astepti cu nerabdare Craciunul (sau nu?).

“Saint Nicholas is not coming this year. Instead, a much darker, ancient spirit. His name is Krampus. He and his helpers did not come to give, but to take. He is the shadow of Saint Nicholas.”

Krampus

Filmul functioneaza foarte bine nu doar datorita regiei si scenariului, dar si datorita actorilor. Pentru ca vorbim de un comedy-horror, nu doar monstrii sunt importanti, ci si cat de amuzanti sunt actorii. Krampus beneficiaza de actori de comedie foarte buni: Adam Scott, care, de la Parks and Recreation, incepe sa apara din ce in ce mai des, Toni Collette, cu multe Globuri de Aur pentru comediile sale, David Koechner (Anchorman) si Allison Tolman, din nou, cu multe premii pentru rolul din serialul Fargo. Nici Emjay Anthony nu se descurca rau pentru un actor tanar si la inceput de cariera (desi nu e primul sau rol). O prestatie foarte buna are Krista Stadler, in rolul bunicii nemtoaice, care a trecut o data prin haosul creat de Krampus si care da sfaturi intelepte acum.

KrampusMuzica, compusa de Douglas Pipes, este perfecta pentru Krampus, cu multe twisturi negre asupra melodiilor clasice de Craciun, jucausa si horror in acelasi timp. Pe langa sunete si muzica, sunt de laudat si efectele speciale. Intr-o combinatie extrem de reusita intre CGI si efecte practice, Krampus aduce la viata atat spiritul malefic al Craciunului, cat si ajutoarele sale. Prima aparitie a lui Krampus este infricosatoare si plina de suspans, aratand doar atat cat sa te faca sa iti fie frica, de la distanta, iar cand il vedem prima oara in toata monstruozitatea lui, este real si palpabil. Toate orataniile beneficiaza de efecte CGI atunci cand sunt multe si de la distanta sau prea greu de facut practic, dar pentru cadrele de aproape, cand un actor e are pe fata un inger cu limba de alien, sa fiti siguri ca o papusa infricosatoare sta lipita de fata lui. De mentionat este si povestea-in-poveste, pe care o spune bunica, realizata intr-un stil animat superb, stop-motion si twisted.

Krampus are dozajul perfect de comedie, horror, campy si atmosfera de Gremlins pentru a a deveni un cult film.  Disturbing si amuzant, Krampus ne readuce in era filmelor lui Joe Dante si ne da ocazia sa vedem si alte filme de sarbatori, in afara de vesnicele comedioare nevinovate si romantice. Pe principiul, Craciunul nu-i Craciun, fara putina suferinta, din partea spiritelor de sarbatori, evident.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *