Review: Jason Bourne

9 ani! Atat timp a trecut de la ultimul film Bourne (ignorand Legacy, care e ok, dar nu e ceea ce doreau fanii). Jason Bourne marcheaza intoarcerea duo-ului care ne-a dat unele din cele mai bune filme cu agenti secreti din ultimele… doua decenii. Trilogia din 2002-2007 este si acum privita ca una din cele mai misto serii de filme din acest gen, iar faptul ca, dupa atata timp, Paul Greengrass si Matt Damon s-au intors la franciza asta, a fost un moment de bucurie pentru toti fanii si pentru publicul plictisit de „bondisme”. Nu doar ca din 2007 pana acum, cei doi au mai colaborat (Green Zone), dar ambii au evoluat in cariera lor, asa ca un nou Bourne cu experienta lor de acum a fost bine-venit. Dar cum se compara noul film cu trilogia mult laudata?

De la aventura sa din Bourne Ultimatum, Jason a stat ascuns, departe de ochii lumii si ai CIA-ulu. Cand Nicky (Julia Stiles) il cauta sa ii dezvaluie noi informatii legate de programul Treadstone, dar si alte secrete ale agentiei,  Bourne este fortat sa iasa din umbre si sa porneasca un noi razboi impotriva celor care i-au manipulat trecutul si l-au numit tradator. Directorul CIA, Robert Dewey (Tommy Lee Jones), este hotarat sa puna capat problemei numite Jason Bourne, in timp ce agenta Lee (Alicia Vikander), crede ca il poate convinge pe fostul asasin sa revina in agentie.

La capitolul regie, Paul Greengrass ne convinge din nou ca poate sa combine drama cu actiunea si sa ne ofere un spectacol pe cat de epic, pe atat de puternic. Chiar si scenariul este scris de aceeasi echipa ca la Bourne Ultimatum: regizorul si Christopher Rouse, pentru care au castigat Oscarul atunci. Din pacate, noua poveste este mult mai axata pe conspiratiile adaptate la prezent (spionajul online al agentiilor guvernamentale) si mai putin pe lupta personala a lui Bourne cu sistemul. Prima jumatate a filmului este demna de a purta numele seriei si ne ofera nu doar actiune pe masura, ci si dezvaluiri interesante despre trecutul agentului, la fel cum au facut-o si celelalte filme. Aflam si noi, treptat, odata cu protagonistul, toate detaliile despre trecutul sau. Problema apare pe la jumatate, cand focusul se muta brusc pe spionajul in social media si pe o vendeta aparuta de nicaieri intre seful CIA si asasinul care lucreaza pentru el, jucat de Vincent Cassel si Bourne. E mult prea fortata legatura dintre ei, dar daca nu s-ar fi pierdut timp cu vorbitul despre ce e moral si legal in securitate vs intimitate, am fi acceptat mai usor acel plot twist. A nu se intelege ca e un film slab, dar la capitolul poveste e sub Identity si Ultimatum. Totusi, revazand recent trilogia, pot spune ca e mai bun ca Supremacy, care pare foarte aleatoriu in ce priveste scenariul.

La actori nu prea exista plangeri. Spuneam si la inceput ca Matt Damon a devenit si mai bun de atunci, asa ca aici e si mai de impact momentul cand apare ca un Bourne mai matur, mai evoluat, trecut prin prea multe ca sa le enumeri intr-un film. Circula un zvon cum ca personajul are doar 25 de linii de dialog in tot filmul. Nu am numarat cu exactitate, dar, intradevar, nu spune atat de multe. Oricum, Bourne e pe principiul tace si face”, deci nu deranjeaza pe nimeni. Alicia Vikander joaca bine, iar personajul sau este bine construit si ne pacaleste atat pe noi, cat si pe Jason (poate mai putin pe el). Spuneam ca apare si Vincent Cassel. E un asasin al naibii, la fel de experimentat precum Bourne, care se pare ca a fost compromis cand acesta a facut public programul Black Friar in Ultimatum. Acum face parte din cel mai nou program, Iron Hand si fac o mica paranteza. Mi-a placut ca au aratat si au vorbit putin de toate programele CIA asemanatoare cu Treadstone. Iti da senzatia ca universul e mai mare decat povestea lui Bourne. Tommy Lee Jones este perfect in rolul directorului CIA. Dur, sictirit si avid de putere, Dewey merge pe linia antagonistilor clasici ai trilogiei, presarat cu o ura personala impotriva agentului nostru preferat. Surpria placuta vina din prezenta lui Nicky (Julia Stiles), personajul care, in afara de Jason, apare in toate filmele. Si ea a evoluat odata cu el, pentru ca acum lucreaza cu hackerii pentru a deconspira secretele de stat care pun in pericol viata publica. E pe scopuri nobile, cum s-ar spune si incearca sa il convinga si pe Bourne sa o ajute, momindu-l cu noi informatii despre trecutul sau. O face intr-un mod nobil totusi si nu in stilul manipulativ din trecut.

Actiunea, efectele speciale, coregrafia, decorurile si muzica sunt excelente. Scenele de urmariri, luptele, munca de spionaj, toate sunt la inaltimea trilogiei, chiar o depasesc in unele momente. Primele 20 de minute ale filmului sunt incarcate de actiune si totul se petrece in mijlocul unor proteste agresive, in scene superb realizate si filmate. Muzica, cum spuneam, compusa de John Powell, are tema specifica lui Bourne, care trezeste nostalgia in fani si mentine atmosfera pe intreaga durata a filmului. SI nu putea sa lipseasca si melodia Extreme Ways a lui Moby, care a reinregistrat-o special pentru acest film, intr-un stil nou, dar familiar.

Per total, Jason Bourne este un film foarte bun de actiune si da clasa multor altora din acest gen (looking at you Bond). In ceea ce priveste locul sau in franciza, si l-a castigat, dar lumea avea asteptari ceva mai mari. Nu dezamageste, dar promite o noua era Bourne si sper ca Greengrass si Damon nu se vor opri aici.