Review: Everest

Everest. Maretul munte primeste un nou film in care este actorul principal. De data asta, in regia lui Baltasar Kormákur, vedem un film despre incidentul din 10-11 mai 1996, soldat cu 8 morti, cea mai fatala zi din istoria muntelui, cel putin pana la avalansele si cutremurele din 2014-2015.

Inspirat din evenimentul din 10-11 mai 1996, cu ocazia incercarii de a ajunge pe varful celui mai inalt munte din lume si bazat pe cartea “Into Thin Air”, Everest este povestea adevarata a doua expeditii diferite, una condusa de Rob Hall si una de Scott Fischer. Participantii au fost surprinsi de unul din cele mai cumplite viscole. Ghizii au avut de infruntat obstacole la limita imposibilului, iar pasiunea si obsesia lor de o viata – aceea de a cuceri acel varf – a devenit o lupta contracronometru pentru supravietuire, atat pentru ei, cat si pentru turistii-alpinisti pe care ii conduceau pe munte. Fiind bazat pe o poveste adevarata, Everest nu se abate prea mult de la fapte, dar incearca sa sublinieze mai mult personajele, dramele lor, trairile lor si impactul pe care l-au avut evenimentele asupra lor, atat cei de pe munte, cat si cei dragi, care ii asteptau acasa. In privinta scenariului, nu am nimic de reprosat. Everest reuseste sa surprinda perfect ce inseamna sa urci pe cel mai inalt varf al lumii, atat la exterior, cat si la interior.

Distributia are numai nume mari si majoritatea se ridica la inaltimea talentului lor, chiar si cei care au un rol mai mic. Jason Clarke are rolul principal, Rob Hall, ghidul uneia din expeditiile de pe munte. Jason face un rol dramatic, dar viu, un rol al unui om care stie ce pericole infrunta, un om de familie, un ghid responsabil, care, presat de ceilalti din grup, ia decizii pe care nu le-ar fi luat. Jake Gyllenhaal il joaca pe Scott Fischer, ghidul unei alte expeditii, care a urcat alaturi de grupul lui Rob. Desi nu apare mult, Jake aduce putin umor, prin atitudinea relaxata si “chill” a personajului sau. Josh Brolin il joaca pe Beck, un texan dur si arogant, care, desi se foloseste de alpinisim pentru a scapa de stresul din familie, realizeaza ca siguranta sa si a celor dragi este mult mai importanta. De remarcat mai sunt: Sam Worthington, in rolul unui alpinist prieten cu Rob, Robin Wright, care o joaca pe sotia lui Beck, Michael Kelly, in rolul lui Jon Krakauer, jurnalistul din expeditie, care a scris mai tarziu si cartea “Into Thin Air” despre experientele sale pe Everest si despre evenimentele din acea zi si Keira Knightley, ca sotia lui Rob. Distributia continua si mai mult, dar multimea de personaje nu creaza confuzie, ci ofera posibilitatea filmului sa ne arate toate laturile implicate in incident. Vedem atat reactiile celor prinsi pe munte, cat si a celor de la baza, care incearca disperati sa ii salveze, dar si a celor de acasa, speriati si ingrijorati, fara posibilitatea de a se implica direct. Finalul ne arata urmarile pentru toata lumea, atat pentru cei care au supravietuit, cat si pentru cei care si-au pierdut viata. 

Din punct de vedere vizual, Everest este superb. Peisajele, imensitatea muntelui, pericolele si frumusetile pe care le ascunde, sunt toate surprise in film, aratandu-ne, in cuvintele unuia din personaje, ca “muntele are ultimul cuvant”. Aici trebuie laudat Salvatore Totino, regizorul de imagine, dar si Kormákur. Muzica este si ea foarte frumoasa, iar Dario Marianelli merita toate laudele. Cu inspiratii traditionale din Nepal, parti dramatice si epice, dar si pline de viata, coloana sonora da viata muntelui.

Everest merita vazut! Asta este concluzia. Din partea mea, primeste un 8.5 si recomandarea de a-l vedea, pentru actori, pentru peisaje, dar si pentru a invata mai multe despre ce inseamna alpinismul, ce pericole si ce recompense aduce acesta, dar si ce inseamna sa iti depasesti limitele si sa stii cand sa te opresti.