Review: Danny Collins

Danny CollinsAl Pacino se intoarce pe marile ecrane intr-un nou film, Danny Collins. Un redemption story de la inceput si pana la final, filmul este dominat de muzica lui John Lennon, de jocul actoricesc superb, de o poveste frumoasa si de o combinatie reusita intre drama si comedie.

Inspirat dintr-o inamplare reala a cantaretului folk, Steve Tilston, Danny Collins spune povestea personajului eponim (Al Pacino), un cantaret rock de succes in anii ’70, acum imbatranit, bogat si cu o viata haotica. Atunci cand primeste o scrisoare de la Lennon, cu o intarziere de 40 de ani, Danny se hotaraste sa isi schimbe radical stilul de viata si pleaca in New Jersey pentru a-si intalni fiul pe care nu l-a cunoscut niciodata. In aceasta calatorie o intalneste si pe Mary (Anntte Benning), managerul hotelului in care sta si compune dupa mult timp si un cantec, inspirat de conexiunea cu familia si descoperirea iubirii. Scenariul este bine scris si, chiar daca are ceva clisee, mentine o poveste interesanta, plina de glume, dar si momente dramatice.

Danny CollinsAl Pacino isi joaca superb rolul, cu un stil si o atitudine care chiar te conving ca este un cantaret rock precum cei de la Rolling Stones. Chiar daca nu abuzeaza de romatnism, filmul introduce si o mica poveste de dragoste intre Danny si Mary, iar chimia dintre Pacino si Annette Benning si jocul dintre cei doi “mosuleti indragostiti”, fac din aceasta parte a filmului, un deliciu. Desi Danny Collins este personajul central, fiul acestuia, Tom, nu este ignorat. Aparita brusca a tatalui creeaza o tensiune in viata lui Tom, iar Bobby Cannavale se descurca foarte bine in rolul acestuia, mai ales in scenele unu-la-unu cu Pacino. In rest, ar mai fi de mentionat Jennifer Gardner, in rolul sotiei lui Tom si Christopher Plummer, prietenul de-o viata si impresarul lui Danny, care aduce si destul umor in acest film.

Danny Collins

Cum filmul este despre un cantaret rock ancorat in succesul din trecut, coloana sonora este pe masura, avand nu mai putin de 9 piese ale lui John Lennon si 2 piese create de compozitorul Ryan Adams,  hitul din trecut al lui Danny Collins (Hey Baby Doll,  care iti ramane in minte ca o melodie Beatles) si balada pe care o compune in prezent (melancolica, dar promitatoare, asa cum este si Danny acum).

Danny Collins este un film foarte bun, pe care il recomand tuturor, dar mai ales celor carora le place muzica in stilul Beatles/ John Lennon. Eu ii ofer nota 8.5 si va invit sa mergeti sa il vedeti. Filmul a intrat in cinematografe pe 17 aprilie, distribuit de Ro Image.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *