Ghost in the Shell sau cum sa faci un remake bun

Ghost in the shellRecunosc ca am vazut anime-ul Ghost in the Shell din 1995 cu o zi inainte de a vedea remake-ul live-action, deci nu asteptam cu mare nerabdare filmul, dar am fost placut impresionat de ambele. Daca Frumoasa si Bestia ne-a aratat cum sa nu faci un remake live-action, Ghost in the Shell ne-a aratat cum ar trebui facut unul. Da, are si puncte slabe, dar omagiaza asa cum trebuie originalul si adauga aspecte noi relevante, iar schimbarile sunt foarte bine gandite si nu doar aruncate in scenariu.

Pentru cei care nu sunt familiari cu anime-ul, Ghost in the Shell este povestea lui Major (Scarlett Johansson), un hibrid unic om-cyborg, care conduce o unitate speciala numita Section 9. Devotata lichidarii celor mai periculosi criminali si extremisti, Section 9 se vede confruntata acum cu un inamic al carui singur scop e sa distruga definitiv progresele facute de Hanka Robotics in cybertehnologie. Din punct de vedere al povestii, filmul nu difera foarte mult de anime. Povestea pleaca din acelasi punct, trece prin aceleasi evenimente majore si ajunge la acelasi final, dar concluziile difera. Diferenta consta in focus. Scenariul este simplificat putin (unii spun ca prea simplificat), renunta la aspectul metafizic, la intrebarile despre spiritul uman si daca un AI are spirit, concentrandu-se pe aspectul personal, pe dezvoltarea protagonistei si pe cautarea identitatii umane odata ce ea ajunge intr-un corp complet robotic. Cumva a trecut de la o scara larga, mai complexa si mai profunda, dar fara raspunsuri, la una mai mica, dar mai emotionala, care primeste si un raspuns. Hollywood nu e recunoscut pentru remake-urile reusite de anime-uri si aici vorbim de o productie care a inspirat The Matrix. Vazandu-le pe amandoua, sincer, sunt multumit de remake. A facut exact ceea ce trebuia cu povestea pentru a ramane fidel originalului, dar a avut destula originalitate incat sa merite productia. Pentru cei care nu au vazut filmul din 1995 al lui Mamoru Oshii, va pot garanta ca Ghost in the shell este un SF cyberpunk superb.

Ghost in the shell

Sa trecem si la controversata distributie. Nu o sa intru in prea multe detalii, dar scandalul vine de la eterna problema a whitewashing-ului. Va pot spune ca nu e nici o problema in acest film. Originalul ne arata clar ca lumea din Ghost in the Shell este diversa si globala, chiar daca actiunea se petrece in Tokyo, iar faptul ca actrita din rolul principal nu e asiatica nu este deloc problematica. Se presupune ca e cyborg, deci e Ghost in the shellirelevant ce corp are, e clar ca nu arata oricum asa cum arata atunci cand era din carne vie. Iar din punct de vedere al povestii, personajul lui Scarlett Johansson este explicat si se primeste si raspunsul la intrebarea „cine e Major aici?”. Asa, deci am ajuns la Scarlett. Joaca foarte bine sau indeajuns de bine incat sa nu te deranjeze. Poate ca unii au probleme cu jocul ei in rolurile de actiune, dar aici se descurca foarte bine. un aspect putin deranjant este ca arata prea multe emotii, dar asta se datoreaza si scenariului, pentru ca ea sigur nu varsa lacrimi de buna voie si nesilita de nimeni. Totusi, in cadrul povestii filmului, aparitia emotiilor in mintea lui Major are sens. Asa cum spuneam, remake-ul Ghost in the shell este despre cautarea identitatii umane si nu pune intrebari filozofice profunde, pe care sa le lase apoi fara raspuns, iar Scarlett face tot ce trebuie pentru a juca acest rol. Pe langa ea, mai sunt de remarcat Takeshi Kitano (Johnny Mnemonic), absolut genial in rolul sefului Section 9, Daisuke Aramaki (care are si cateva replici amuzante si tipic japoneze), Pilou Asbæk (Euron din Game of Thrones), in rolul partenerului lui Major, Bateau, la fel de smecher, dar inimos ca in anime si Juliette Binoche (cu un Oscar pentru English Patient), in rolul Dr. Ouelet, practic creatoarea noii Major si mama-surogat pentru ea. Din pacate, la capitolul antagonisti, Ghost in the shell sufera putin. Nu ca anime-ul ar fi avut un villain mai impunator, dar filmul live-action umanizeaza prea mult amenintarea principala, pe Kuze (Michael Pitt). Totusi, nu antagonistul este cel care motiveaza protagonista, ci cautarea ei. De mentionat ca avem si o romanca in film, Anamaria Marinca, intr-un rol micut, dar interesant. Cred ca este unul din filmele cu cea mai diversa distributie: americani, britanici, francezi, chinezi, japonezi si romani. Iar aspectul acesta ajuta si la dezvoltarea lumii respective.

Ghost in the shell

Si ajungem astfel la punctele forte al filmului, tot ce tine de cinematografie, efecte vizuale si muzica. Regizorul Rupert Sanders si regizorul de imagine Jess Hall face treaba excelenta in a da viata lumii din Ghost in the shell. De la cadrele in care vedem uriasul oras futuristic, pana la scenele de actiune, toate sunt realizate superb, omagiind in acelasi timp si anime-ul, prin refacerea fidela, ajutata de tehnologia moderna, a unor scene memorabile din original. Iar efectele speciale arata foarte bine, desi exista cateva momente in care CGI-ul pare mai grabit. La Ghost in the shellcapitolul soundtrack avem doi compozitori care si-au adus contributia si as spune ca depaseste putin originalul. Nu neaparat pentru ca muzica din anime nu era buna, ci pentru ca era mai putin prezenta, iar aici capata un rol mai important. Pentru coloana sonora atmosferica si plina de vibe de cyberpunk le multumim lui Lorne Balfe (cunoscut pentru muzica din Assassin’s Creed Revelations si III) si lui Clint Mansell (care a lucrat la mai toate filmele lui Darren Aronofsky).

Ghost in the Shell live-action este un film bun, un omagiu frumos adus anime-ului, un remake reusit si un cyberpunk asa cum nu am mai vazut demult. Si poate, cu putin noroc, inceputul unei serii de remake-uri americane reusite ale celor mai apreciate anime-uri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *