Review: Animale fantastice – Crimele lui Grindelwald

GrindelwaldPe locuri, fiti gata, start! Scaunul electric al torturii fanilor Harry Potter a repornit. Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald/ Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald a aterizat in cinematografe calare pe maturi si thestrali , la fix ca sa ne mai dea niste palme, pe langa cele numite “rezolutia PE” si “raportul MCV” (asta asa, ca sa fim in ton cu vremurile). Dar, sa ne intoarcem la bestia noastra fantastica, un film pe care multi il asteptau cu nerabdare (not me) si de la care unii aveau ceva asteptari, avand in vedere tonul mai dark pe care il promite, insa J.K Rowling, David Yates si restul gastii de la WB ne-au pregatit o noua runda de socuri electro-magice, de data asta sub mana “blanda” a lui Grindelwald. Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald confirma din nou ca daca planuiesti o serie de mai multe filme si nu ai grija ca fiecare sa functioneze si de sine statator, ai o mare problema, pentru ca acest film este blestemat sa fie al doilea episod, partea aceea in care nu se intampla mare lucru, doar putin build-up, cu un mic twist la final, ca sa te intorci si la urmatorul episod sa vezi cum se termina de fapt povestea. Singura parte buna a acestui film este exact aia de la care te-ai astepta sa fie cea mai cliseica si slaba: villain-ul. Despre asta insa, mai tarziu, caci pana atunci trebuie sa dam putin cu “avada kedavra” in film. Si nu, nu sunt sub influenta blestemului “imperius”.

Grindelwald

Este anul 1927, iar povestea incepe la cateva luni dupa ce Newt (Eddie Redmayne) a ajutat la descoperirea si capturarea infamului vrajitor intunecat, Gellert Grindelwald (Johnndy Depp). Cu toate acestea, asa cum a promis ca va face, Grindelwald scapa si incepe sa atraga mai multi adepti la cauza sa, ridicand vrajitorii mai presus de toate fiintele non-magice. Singurul care ar putea sa-l opreasca este vrajitorul pe care l-a numit candva cel mai drag prieten al sau, Albus Dumbledore (Jude Law). Aventura il reuneste pe Newt cu prietenii americani Tina, Queenie si Jacob, dar misiunea lui va testa loialitatea acestora, in timp ce se confrunta cu noi pericole intr-o lume a vrajitorilor din ce in ce mai periculoasa si divizata. Synopsis-ul suna promitator, doar ca, in loc sa avem parte de o continuare care sa creeze conflicte pentru personajele principale, sa le dezvolte si sa creasca mizele intregii povesti, Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald ne asalteaza cu tot felul de fire narative secundare care nu duc nicaieri relevant sau care oricum nu vor primi raspunsul prea curand. Din cele 2 ore si ceva, mai bine de jumatate se pierd pe detalii inutile despre presupusa istorie a lui Creedence (Ezra Miller), Obscurusul din primul film si a lui Leta Lestrange (Zoë Kravitz), un fel de fosta, dar nu chiar, a lui Newt, actuala logodnica a fratelui acestuia, descendenta renumitei familii. In disperarea de a face cat mai multe legaturi cu seria originala Harry Potter, Rowling arunca in film tot felul de referinte si plot-uri secundare care nu avanseaza povestea cu nimic, ba chiar rau de tot filmul in jos (de ex: Nagini, care nu face absolut nimic). Problema cea mai mare este insa alta. Daca Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald este un indiciu pentru ce va urma, adica rebeliunea lui Grindelwald, intreaga logica a seriei se destrama, pentru ca Animale Fantastice nu isi mai are rostul in titlurile viitoarelor filme. Chiar si in filmul acesta, intreaga idee a cautarii animalelor fantastice e transformata in cateva scene fortate in care Newt trebuie sa prinda un fel de manticora asiatica scapata de la circ (care inventeaza saltul in hiperspatiu inainte de aparitia SF-ului modern) si a unor pisici negre mai ale dracu.

Imi mentin parerea din review-ul primului film, Animale fantastice si unde le poti gasica seria asta trebuia sa fie una mult mai scurta si sa se concentreze pe aventurile lui Newt in incercarea de a scrie faimoasa lui carte (nici macar mentionata in noul film), intr-un fel de poveste a unui Darwin fictiv. Asa ca, pe viitor, sa ne asteptam la tot felul de creaturi nastrusnice fortate intr-o poveste intunecata despre razboi. Daca e ceva de apreciat la Animale FantasticeCrimele lui Grindelwald este ca umorul si tonul light sunt reduse destul de mult, creand ceva potential pentru aceasta franciza. Stiu, o sa spuneti ca seria se doreste a fi tot pentru copii/tineri, dar cand creezi astfel de premise si deja te concentrezi pe o poveste despre vrajitori adulti, despre razboi, un fel de nazism magic (Grindelwald este o paralela la Hitler, iar daca timeline-ul de pana acum se pastreaza, va avea probabil si o legatura cu ascensiunea lui Hitler si caderea lui), ai asteptari mai mari. 

Grindelwald

Si pentru ca, povestea are multe fire narative inutile, acestea vin la pachet cu multe personaje inutile, jucate de actori irositi. Eddie Redmayne parca devine putin mai suportabil, acum ca nu mai trebuie sa “topaie ca un cocostarc”, insa cei din jurul lui parca vor sa compenseze asta. Jacob (Dan Fogler), prietenul no-mag al lui Newt, este extrem de fortat in poveste, la fel ca iubita lui, vrajitoarea Queenie (Alison Sudol), care mai are parte si de un fir narativ secundar neasteptat. Umorul lor, mai degraba penibil, se loveste constant de pereti, din moment ce David Yates si Rowling au ales o directie mai intunecata pentru serie. E normal sa ai si momente de respiro, dar nu prin penibil, ci prin glume inteligente si bine alese. Singura care parca isi gaseste un loc este Tina (Katherine Waterston), love interest-ul lui Newt din primul film, devenita acum Auror. Cel putin, existenta ei se explica prin misiunea ei de Auror, aceea de a-l vana pe Creedence, dupa dezastrul din New York. Nu as spune ca sunt complet irositi acesti rtei actori, dar cu siguranta puteau fi folositi mult mai bine. Pe langa ei o mai avem si pe Zoë Kravitz, care o joaca pe Leta Lestrange, in ceea ce ar putea fi cel mai intortocheat fir narativ din intreg filmul, un mister care promite multe (pe langa referinta directa la Bellatrix) si nu livreaza aproape nimic. Leta e transformata intr-o “printesa frumoasa” indragostita de mica de Newt, iar finalul filmului incearca sa ne faca sa ne pese de ea, un lucru imposibil avand in vedere inutilitatea personajului. Si ca tot vorbim de personaje inutile, ajungem si la Nagini, care… sta pe langa Creedence in timp ce asta plange si cam atat. O evidenta incercare de a sustrage niste entuziasm nostalgic de la fanii Harry Potter. Ajungem deci si la Creedence (Ezra Miller), despre care TREBUIE sa stim mai multe, caci asa vrea Rowling. Nu stiu catora dintre voi le-a pasat de personajul acesta in Animale Fantastice si unde le poti gasi, dar, in afara de a servi ca MacGuffin, in Crimele lui Grindelwald este si mai putin relevant. Ma rog, se incearca construirea unui mister urias in jurul sau (de aici si campania #KeepTheSecret lansata de WB), insa la cat tam-tam s-a facut, twist-ul este putin dezamagitor. 

Grindelwald

Their arrogance is the key to our victory.

Surprinzator, elementele care pareau cele mai fortate au fost cele care au functionat cel mai bine (cu un mic-mare defect ce poate fi considerat spoiler). Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald ii aduce in prim plan pe Dumblerdore si Grindelwald, iar cele 2 personaje sunt singurele care au o constructie interesanta in tot filmul, in special villain-ul. Jude Law are potential in rolul faimosului personaj, iar viitorul promite mai mult timp alaturi de Dumbledore, mai ales ca, istoria interna a francizei ne spune ca Albus este cel care il invinge pe Grindelwald intr-un mare duel, punand capat razboiului (in aceeasi zi in care Germania nazista capituleaza in fata Aliatilor). Filmul confirma si ceea ce Rowling a spus deja, anume ca Albus Dumbledore este gay. Nu este un detaliu care sa deranjeze, daca nu ar transforma asta intr-un MacGuffin care il impiedica pe Dumbledore sa se lupte cu Grindelwald. 

De cealalta parte, Johnny Depp steals the show! Dupa prea multe roluri de mascarici, Depp isi pune masca de villain si isi pune la bataie sarmul si charisma, fara sa il transforme pe Grindelwald intr-un personaj penibil. Dimpotriva, vrajitorul cel rau este cel mai interesant personaj din intreg filmul si singurul motiv pentru care as vrea ca seria sa continue, poate cu mult mai mult focus pe el si mai putin pe Newt. Si o sa mai spun ceva, cat se poate de direct, Grindelwald are potentialul sa fie mai mult decat chiar Voldermort, un villain cu adevarat puternic si bine construit, mai ales daca vor face o paralela cu Hitler si vor construi pe relatia cu Dumbledore. Deci, Johnny Depp, bine ai venit in lumea lui Harry Potter!

Grindelwald

Spre deosebire de primul film, efectele vizuale din Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald cam lasa de dorit. Am vazut cutscene-uri din jocuri cu grafica mai buna si puteti vedea si voi in prima imagine un screenshot din trailer la calitatea maxima (iar filmul l-am vazut in IMAX). Magia si animalele fantastice lipsesc destul de mult din film si nu sunt mereu deosebite. Climaxul filmului este dezamagitor din punct de vedere al povestii, insa apogeul in ceea e priveste efectele vizuale. James Newton Howard devine din ce in ce mai plictisitor cand vine vorba de muzica. Soundtrack-ul Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald este pe cat de vag si simplu, pe atat de dezamagitor. Singura tema muzicala care surprinde placut este a lui Grindelwald, iar lansarea nu o scoate in evidenta. La fel ca la primul film, decorul este aproape complet ignorat. De data asta suntem in Paris si vedem mai putin Paris decat in reclamele la cafea. Se pare ca producatorii nu stiu sa se foloseasca de locatii asa cum ar trebui.

Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald este episodul 2 din aceasta serie si, pentru ca primul film nu a construit atat de bine lumea, sequelul este invadat de prea multe fire narative si personaje care trebuie introduse si explicate, in cele din urma tot filmul pierzand de pe urma supra-complicarii povestii, a unor personaje inutile si a firelor narative adiacente care nu duc nicaieri. Partea buna este ca Grindelwald devine salvatorul si ultima speranta a acestei francize, iar Johnny Depp capata sansa sa joace si un villain interesant. Altfel, tortura pe scaunul electric din Azkaban se muta in Nurmengard, castelul-inchisoare al celui mai periculos vrajitor de dinainte/dupa Voldermort, iar fanii sunt din nou pacaliti cu miros de Alahamora si animale pufoase. 

One Comment on “Review: Animale fantastice – Crimele lui Grindelwald

  1. SPOILER review la review: De fapt rolul Letei Lestrange este cat se poate de evident. Fara ea nu se poate intelege adevarata identitate a lui Credence considerata a fi Corvus Lestrange, dar acesta moare de cand era bebe (fiind schimbat in acel naufragiu). Si totodata are rol major in maturitatea emotionala a lui Newt.
    Deci nu e personaj inutil. Problema e ca se insista foarte mult pe viata ei, iar cei care nu pricep bine firul narativ se pierd…SI APROPO totusi nu inteleg de ce copiati aceleasi critici ale altora de acum o saptamana (ce a circulat prin afara), reclamand fix acelasi lucru- deci majoritatea criticilor care copiaza aceesi idee superficiala de la alti critici plictisiti si neinteresati de plot…ca, vai, personaje inutile, povesti inutile. Culmea e ca un intreg lant de istorisiri duc la personajul cheie al filmului: Credence Barebone. El e miza.
    Inclusiv un twist bun il ofera Queenie care o ia pe ulei si se poceste prea mult cu Jacob, chiar e un element cheie pentru a vedea cum un prieten din cvartetul din primul film poate fi atras de discursul lui Grindelwald (iar Queenie e tinta perfecta). Culmea, chiar Tina mi s-a parut cea mai fada, iar singurul moment fain e cand Newt ii numeste ochii de salamandra (scena de la ministerul francez).
    Cu soundtrack-ul mi se pare de asemenea o remarca superficiala. Desi n-a fost o aditie majora fata de filmul precedent, multe teme sunt reluate si chiar evoluate (exemplu cand Queenie il cauta pe Jacob, e o amplificare vocala a unei teme din filmul precedent), deci chiar a fost la inaltime fix acolo unde a trebuit. Ba chiar sunt teme noi pentru Leta, Dumbledore, chiar si pentru Main Theme. Exista si un laitmotiv nou destul de sumbru repetat frecvent, se aude chiar fix cum incepe filmul dupa logo-ul WB, in flashback-urile Letei, dar si in momentele cele mai intunecate ale filmului dinspre final.
    Singurul minus notabil in privinta personajelor inutile e confuzia introducerii cameo a prof. McGonagall la Hogwarts, desi se presupune din expunerea de pe Pottermore ca n-ar fi fost nascuta atunci. Altfel eu n-am ce reclama. Filmul e destul de solid si ar trebui privit de mai multe ori fiindca sigur scapa detalii multora.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *